Zambeste, maine va fi mai rau :)

Avatarul lui GoguD'ale lui Gogu

N-am mai scris de mai bine de o luna. Nimic. Nicaieri. Asta dupa ce am vazut cat de rodnic a a fost timpul celor 90 de zile de scris in care, chef-nechef, scoateam cuvinte din degetele. Motive as putea invoca o mie (ma rog, nu chiar atat de multe ca mi s-a atrofiat imaginatia de cand n-am mai scris) dar daca e sa mergem la radacina, creca lenea e singura explicatie. As vrea candva sa adancesc acest concept, sa-l rasucesc ca pe un porc plin de osanza tremuranda la rotisor. Ideea de baza e ca pe buna dreptate e inregistrat la cele 7 pacate de moarte caci lenea imi apare nici mai mult nici mai putin ca o cauza a mortii, a putrefactiei, a inhibarii, a tot raul balos si urat mirositor. Si din ea deriva atatia alti copilandri la fel de imputiti care fac din om un mutant hidos.

Vezi articolul original 233 de cuvinte mai mult

Ioan Aurel Pop: „românii îi întreabă pe străini dacă ştiu să vorbească romana” (preluare)

Nicolaus Machinensis (cca. 1427-1480), episcop de Modrusa (în Dalmația, azi în Bosnia- Herțegovina), legatul lui Pius al II-lea în Ungaria și colaboratorul marelui umanist încoronat papă, i-a descris și el pe români în opera sa. Trimisul pontifical a discutat la Buda cu martori oculari legați de români, inclusiv cu umanistul Ioan Vitez, episcop de Oradea, sau chiar cu români de vază, cum a fost Vlad Drăgulea (Țepeș), deținut de Matia Corvin în capitala Ungariei. În „De bellis Gothorum” scrie: „Vlahii aduc ca argument al originii lor faptul că, deși se folosesc cu toții de limba moesică, care e ilirică, totuși vorbesc de la origine o limbă populară, care e latina, al cărei uz nu l-au părăsit deloc; și când se întâlnesc cu străinii cu care încearcă să intre în vorbă îi întreabă dacă știu să vorbească romana”… (continuarea în link)
Source: Ioan Aurel Pop: „românii îi întreabă pe străini dacă ştiu să vorbească romana” (preluare)

PAGINI DE CULTURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ROMÂNEASCĂ. NOI SUNTEM NEMURITORI

 

În toată purtarea Românilor de-a lungul Istoriei există o convingere care i-a scos din minţi pe toţi duşmanii lor: convingerea că vor trece peste orice urgie, că dincolo de orice s-ar întâmpla vor fi biruitori.

În bestiala asuprire ungurească, în satanicele lagăre sovietice, în cumplitele deportări ruseşti, în Iadul de la Piteşti, Aiud, Gherla etc., în genocidul sistematic săvârşit de Austria asupra Românilor din Moravia, în masacrele greco-islamice din Epir, Tesalia sau Macedonia, în măcelurile războaielor mondiale, în toate încercările şi răutăţile prin care au trecut, Românii au avut mereu această convingere:

„Orice ar fi, vom face faţă. Noi, cei care suntem cu adevărat Români.
Şi, de dincolo de hotarele lumii, străbunii, sfinţi şi eroi, ne vor fi alături.
Când va suna trâmbiţa Judecăţii de Apoi peste ruinele lumii Românii – câţi vor fi rămas – vor fi acolo, printre ruine, cu fruntea sus, ţinând sus Crucea şi Steagul împotriva întregului Iad. Noi suntem nemuritori.”

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Cine citeşte Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel, scrisă către străbunii traco-romani din această parte a Macedoniei, vede nu doar dragostea mare a Apostolului Neamurilor către străbunii noştri, ci şi o proorocie:
„Sunt încredinţat de aceasta, că Cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus.”

CEL care începuse în străbunii noştri lucrul cel bun era Duhul Sfânt, Dumnezeu, care îi adusese din întuneric la Lumina cea Veşnică.
Făgăduinţa acestei rămâneri în lucrul cel bun până în Ziua de Apoi i-a preschimbat pe Românii vechi din ostaşi ai unor ţări trecătoare în ostaşi ai Împărăţiei Cerurilor.
Şi cei care sunt, cei care vor să fie Români, se împărtăşesc de această datorie şi făgăduinţă în fiecare generaţie: că vor duce mai departe lucrul cel bun început de Dumnezeu cu strămoşii, până în Ziua lui Hristos Iisus.

zona-de-formare-a-neamului-romanesc