Categorie: Politică

Rusia, LGBT, cenzura

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Am arătat de curând faptul că activismul LGBT este doar un pretext pentru dictatură. Este o scuză pentru persecutarea Creștinilor și Conservatorilor, pentru atacarea familiei și moralității, pentru disoluție socială și tirania statului „părinte”.

Aflu de la R3Media că Putin, sau Rusia Putinistă, a găsit un alt mijloc de folosire a LGBT ca pretext pentru dictatură: prin interdicție.
Știrea spune că o artistă ar fi fost amendat pentru că a afișat steagul curcubeu LGBT, iar o femeie ar fi fost pedepsită cu cinci zile de închisoare pentru că… purta cercei curcubeu!

Față de aceste acte tipic dictatoriale, surse rusești invocă declararea „mișcării internaționale LGBTQ+” drept organizație sau mișcare extremistă.
O încadrare, de altfel, corectă, mai ales dacă ne uităm la cererile extremiste ale mișcării acesteia în România. Sau la acțiunea extremistă a activiștilor LGBT din România de a încerca să oprească ori să interzică un referendum (instrument cheie al democrației, urât exclusiv de dictatori și ciracii acestora).
Invocarea de către sursele rusești ale acestei declarări este legată de faptul că, la fel ca în România, Uniunea Europeană și alte zone cu tendințe sau practici dictatoriale, „sunt interzise simbolurile organizațiilor sau mișcărilor extremiste”. Deci, din clipa în care activismul LGBT este declarat de stat „mișcare sau organizație extremistă”, simbolurile LGBT sunt interzise.

Acțiunile rusești au fost întâmpinate de unii cititori români cu „inimioare” sau „like-uri”; ceea ce pare fie acțiunea serviciilor, fie acțiunea inconștienței.
Căci cenzura este semnul dictaturii și o uciderea a libertății!

Să ne înțelegem: eu sunt sigur că activismul LGBT este nociv. Este nociv și pentru societate, în general, și pentru persoanele gay sau cu alte asemenea înclinații, în particular.
Dar sunt gata să mor pentru dreptul activiștilor LGBT de a-și susține ideile, așa cum sunt gata să mor pentru dreptul oricui de a-și susține ideile.
Căci Ortodoxia este libertatea alegerii, niciodată Inchiziție, dictatură sau pușcărie ideologică.

Să ne înțelegem: dacă vă bucurați că oponenții ideologici sunt pedepsiți pentru simplul fapt că își prezintă ideile sau existența, așteptați-vă să fiți pedepsiți la fel de către același sistem.

Ceea am spus în eseul anterior pe subiectul LGBT repet și astăzi: este ridicol să crezi că îi pasă clasei politice de cetățeanul de rând; cu atât mai mult de sexualitatea lui.
Este absolut ridicol să crezi că Putin este real preocupat de corectitudinea vieții sexuale a cetățenilor pe care îi stăpânește. Dar, cu siguranță, este preocupat de orice mijloc prin care își poate crește puterea asupra acestor cetățeni. De pildă, sub pretextul „apărării de extremiști”
Așa cum a făcut și Uniunea Europeană, când sub felurite pretexte a introdus și introduce mijloace de control și pedepsire a cetățenilor care nu îi sunt 100% supuși.

Principiul libertății de gândire și exprimare este fundamental.
Atâta vreme cât exprimare nu include violență, trebuie să fie liberă. Este discutabilă admiterea vulgarității (ce înseamnă vulgaritate, cât este admisibilă etc.). Dar, cu siguranță, exprimarea decentă a ideilor nu poate fi interzisă într-o țară liberă, într-un stat liber.
Iar cei care se bucură de asemenea interdicții ori au tendințe de torționari, ori sunt sinucigași inconștienți.

Pr. Mihai-Andrei Aldea

Despre extremismul etnic religios grecesc (II)

Mihai-Andrei Aldea3 comentarii

prima parte aici

Simpla idee că ar exista un extremism religios grecesc este un șoc pentru Grecofili și o blasfemie pentru Grecofoni (care văd această purtare ca îndreptățită, ba chiar sfințitoare!).
De pildă, am avut parte de indignarea unora (câteodată bâlbâită din pricina intensității!) care invocau Sinodul Local din Istanbul 1872 (zis din Constantinopol 1872). Sinod grecesc ce „a condamnat etnofiletismul”. I-am întrebat dacă sunt conștienți că Grecii au aplicat sistematic principiile pe care le-au condamnat la acel sinod; și dacă sunt conștienți că Grecii au condamnat etnofiletismul la acel sinod doar ca armă diplomatic-religioasă împotriva Bulgarilor. Răspunsul a fost căscarea uimită a ochilor și ridicarea din umeri: habar nu aveau.

Ei nu știau nimic despre prigoanele etnice sistematice organizate de Greci împotriva Creștinilor care nu erau de limbă greacă.
Ei nu știau că „eroul” Ali de Ioanina, pașă glorificat de diplomația grecească (ajuns „erou” până și în Contele de Monte Cristo) a fost un trădător și un genocidar: la îndemnul călugărului Cosma Etolul (Etolianul) a masacrat pe Românii care îi salvaseră viața și cărora le jurase recunoștință veșnică.
Ei nu știau că „sfântul” Cosma Etolul/Etolianul a avut o ură neîmpăcată față de Români, pentru că aceștia nu l-au primit de episcop (mitropolit, se voia el) în Muntenia, pentru o pricină „minoră” (pentru el): nu cunoștea o boabă de română și nu voia să învețe româna, având pretenția ca Românii din România să învețe, toți, greaca!
Ei nu știau că „sfântul” Cosma Etolul/Etolianul a colindat apoi Macedonia, Tesalia, Atica, Acarnania, Etolia, Epirul, căutând sprijin împotriva majorității româno-slave sau româno-albaneze din acele locuri. A căutat acest sprijin și în minoritatea grecească locală, dar și printre puternicii zilei, adică printre Turcii și ceilalți islamizați aflați în administrație și armată.
Ei nu știau că același Cosma Etolul a blestemat repetat pe cei care „ar îndrăzni să se roage sau să și slujească în limba română”. Ceea ce îi pune sub blestem pe toți Românii din Republica România și pe ceilalți care folosesc limba română în cult! Sau, desigur, îl pune sub blestem veșnic pe Cosma Etolianul dacă un asemenea blestem este nelegiuit, anti-ortodox, eretic; de exemplu, dacă este un blestem entofiletist… așa cum și este!
Ei nu știau că urmașii lui Cosma Etolul, de la Neofit Duca la Anarții lui Lambros, au săvârșit mii și mii de crime motivate etnico-religios, ajungând până la arderea cărților sfinte care erau în alte limbi și la atentate, crime și torturi împotriva preoților care slujeau în limba română!

Și nu doar că amintiții indignați față de ideea extremismului etnic religios grecesc nu știau asta!
Dar și refuzau să creadă că ar exista asemenea fapte ale Grecilor!
Sau că Patriarhia de Fanar ar gira asemenea erezii!

Deci, i-am întrebat dacă au auzit despre Mucenicii Atanase Papanace și Haralambie Balamace și cei împreună cu dânsul.

(cu ajutorul lui Dumnezeu, va urma)

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

ø;

Despre extremismul etnic religios grecesc (I)

Mihai-Andrei Aldea7 comentarii

Diplomația este arta de a negocia interesele personale sau de grup atunci când nu ai puterea să le impui.
Din păcate, Românii de astăzi sunt prostiți să confunde discursurile diplomatice (de pildă, electorale) cu „intenții reale”, „principii reale” etc.
Acest lucru se vede și în purtarea prostească a diplomației „românești” în Țară și străinătate. Dar și în purtarea prostească a Românilor, mai ales ca reprezentanți ai unor comunități (obști) mai largi, chiar ai Țării sau Națiunii, în fața străinilor.

De pildă, există largi grupuri din Biserică ce manifestă o puternic însușită slugărnicie față de anumite etnii, naționalități, culturi.
Vom sublinia aici faptul că fiecare etnie, naționalitate sau cultură are și lucruri frumoase, bune, folositoare etc. Dar și că fiecare etnie, naționalitate sau cultură are și lucruri urâte, rele, dăunătoare etc.
Slugărnicia amintită vine din convingerea (rasistă!) a superiorității totale a unei etnii, naționalități sau culturi față de propria etnie, naționalitate sau cultură.

Dintre grupurile amintite fac parte cei numiți la Nord și Est de actualele hotare ale României Rusofoni (iar aici, adesea, Rusofili). Aceștia sunt oameni care trec de la prețuirea unor creații rusești frumoase, bune, folositoare etc. la adorarea Rusiei/Rușilor. Astfel ei ajung să ignore genocidul săvârșit sute de ani de Rusia, țarii ruși, conducătorii ruși, armatele rusești etc. împotriva Românilor (sau a oricărui alt popor). Ba chiar să îl îndreptățească!
La fel sunt Ucrainofonii sau Ucrainofilii, care, la fel, adoră Ucraina/Ucraineenii, ignorând genocidul săvârșit de peste 150 de ani de Ruteni și Ucraineeni împotriva Românilor (a se vedea și lucrarea esențială Rutenizarea Bucovinei… de Isidor Ieșeanu, pentru vechimea acestui genocid).
La fel sunt Maghiarofonii sau Maghiarofilii care, căzuți în cap după „măreața cultură maghiară”, ajung să îndreptățească monstruoasele crime și inumana purtare față de Români și celelalte populații invadate de Unguri (care sunt prioritari între Alpi și Caucaz numai față de Turci și Tătari…).
La fel sunt Austrofilii, adesea integrați cu Maghiarofonii și/sau Germanofonii (Germanofilii), care în adorația lor absurdă față de ziduri și o ordine stearpă și stupidă ajung să îndreptățească nenumăratele masacre anti-românești austriece și regimul genocidar austriac.
Exemplele pot continua, însă titlul îți arată, iubite cititor, că subiectul esențial al acestor pagini este altul: slugărnicia unor Români față de Greci și Grecism. Iar aici mă opresc mai ales la aceia care, deși sunt (sau ar trebui să fie) ai Bisericii, uită că Dumnezeu este singurul Căruia i se cuvine adorare. Și ajung să-i adore pe Greci, „Ortodoxia Grecească” etc.

Ei uită, dinadins, că dincolo de lucrurile bune făcute de unii Greci, se află multe lucruri rele făcute de Greci ca sistem politic și națiune.
Printre cele mai rele fiind extremismul etnic religios grecesc.
Extremism ce a adus și aduce foarte multe suferințe Românilor.
Doar că aici intervine și diplomația grecească, o diplomație excepțională, de la care Românii au foarte mult de învățat. Diplomație ce acoperă extremismul grecesc, inclusiv în, sau mai ales în forma sa de extremism etnic religios.
De pildă, se ajunge ca un eretic fanatic, un mincinos „în numele Domnului” (de fapt, în numele Grecismului!), Cosma Etolul/Etolianul, să fie proclamat „sfânt”, ba chiar „întocmai cu Apostolii”; asta cu toate că nu a adus niciun om la Ortodoxie toată viața lui, iar activitatea sa a fost exclusiv de grecizare prin minciună și forță a Românilor și Albanezilor din Epir, Tesalia, Macedonia etc. Și, culmea diplomației grecești, respectiv a slugărniciei și josniciei românești, ereticul rasist ajunge să fie venerat ca sfânt de Românii pe care i-a urât, mințit, manipulat, blestemat și împotriva cărora a organizat acțiuni de exterminare (de genocid), inclusiv manu militari.

(cu ajutorul lui Dumnezeu, va urma)

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

ø;

Activismul LGBT este promovarea dictaturii

Mihai-Andrei Aldea4 comentarii

Cine crede că le pasă de oamenii de rând politicienilor? Mai ales politicienii „de sus”, puternici, care fac legea la ONU, OMS ori Davos?
Cine crede că figuri precum Soros, Biden, Macron sau Putin dau doi bani pe un cetățean obișnuit?
Cine crede că birocrații UE, UK, RPC sau Republicii Moldova au vreo simpatie pentru oamenii „de jos”?
Doar un om foarte naiv, ca să nu spunem lipsit de minte.

Uitați-vă la felul în care sunt ținuți în frig oamenii din orașele Uniunii Europene în numele „ocrotirii mediului”!
Uitați-vă cum sunt uciși zeci și sute de mii de porci pentru o așa-zisă „pestă” care de fapt nu există ca problemă pentru oameni!
Uitați-vă cum suntem otrăviți cu E-urile din mâncare, cum se găsesc bani pentru protocoale și petreceri la nivel înalt, dar nu pentru medicamentele copiilor sau bătrânilor noștri!
Uitați-vă cum au fost aruncate miliarde de dolari pentru așa-zisele „vaccinuri” Pfizer, Moderna etc., dar nu se găsesc bani pentru nimic din ceea ce ar ajuta omul obișnuit!
Uitați-vă câți corupți, câți infractori condamnați, câți colaboratori ai acestuia, sunt în Parlament, Guvern, ori în mass-media, în nenumărate funcții ori afaceri cu statul!

Chiar vă închipuiți că acestora le pasă de omul obișnuit?
Nu!
Clar că nu!

Și, atunci, cât de naivi puteți să fiți ca să credeți că le pasă de cum vor unii sau alții să facă sex?
Cum credeți că le pasă de LGBT sau orice altă formă de sexualitate a voastră?
Că ei, oricum au ce și cum vor!
Și dacă nu le pasă dacă trăiți, cum trăiți, dacă muriți și cum muriți, credeți că le pasă cu adevărat de orice altceva din viața voastră?
Altfel decât ca să obțină ceva de la voi?

Propaganda LGBT este doar un pretext: un pretext pentru dictatură!
Activiștii LGBT nu lucrează pentru binele omului de rând – indiferent că acesta este normal sexual sau pervers. Ei lucrează pentru că așa câștigă mulți bani de la politicieni. Și ceva putere.
La fel cum lucrau și activiștii naziști: nu pentru binele omului de rând, ci pentru că așa câștigau mulți bani. Și ceva putere.
La fel cum lucrau și lucrează activiștii comuniști: nu pentru binele omului de rând, ci pentru câștigul propriu.

O dovadă simplă a fost dată ieri, când activiștii LGBT s-au adunat în mare număr (vreo 10 sau 11!) să protesteze… față de un referendum!
Da, pentru activiștii de tip nazist, comunist sau LGBT-ist, referendumul – o cheie a libertății, un mecanism esențial al democrației – este un lucru rău, este ceva căruia ei îi stau împotrivă!

Aceeași purtare a fost manifestată de activiștii gândirii de Stânga (și politicii de Stânga) și în Plandemie.
Orice discuție despre măsurile impuse politic au fost taxate cu ură și răutate.
Orice argumente despre tratamente (azi dovedite eficiente!) au fost respinse cu ură și răutate.
Orice îndoială asupra achizițiilor de stat – azi multe dovedite ca cel puțin incorecte – a fost atacată cu ură și răutate.
Orice respingere a „soluțiilor” impuse politic a fost întâmpinată cu injurii, acuzații teribile, cu ură și răutate.
Etc.
Azi se recunoaște că au fost abuzuri, că a fost corupție și că acea ură și răutate a fost nedreaptă, absurdă, ticăloasă.

Și totuși exact aceeași purtare există față de oricine apără astăzi familia, față de oricine apără astăzi firescul, naturalul, sănătosul.
Politica aceasta este dusă „în numele membrilor LGBT”; dar cine este atât de naiv încât să creadă că politicienilor le pasă de membri LGBT?
În realitate, toată propaganda LGBT este ilogică, neștiințifică, vicleană și contradictorie, dar mai ales dictatorială.

Pentru că, real, concret, practic,

adevărul nu se teme de cântărire, cernere, dezbatere.

Minciuna se teme de cântărire, cernere și dezbatere!
Iar una dintre armele politicii LGBT este exact interzicerea cântăririi, cernerii, dezbaterii.
Orice contestare a politicilor LGBT este privită și tratată ca act de ură. Chiar și atunci când vine de la membri LGBT.
Iată, până și cele mai fundamentale instrumente democratice, precum referendumul, ajung să fie ținta urii și atacurilor activismului LGBT.

Ca să nu vezi aceste adevăruri absolut evidente trebuie să ai un grad extrem de mare de naivitate… sau de rea voință.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Amurgul unei lumi. Cazul SUA (III)

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

partea dinainte aici

Totdeauna Stânga a depins de existența dușmanilor.
Fără dușmani, Stânga nu are pe cine să dea vina.
Stânga speculează lenea, invidia, lăcomia, răutatea oamenilor. Și face din persoanele, sistemele sau comunitățile de succes „vinovații” lipsurilor și suferințelor celor bântuiți de lene, invidie, lăcomie, răutate.

La început, Stânga „americană” (specific regional, nu etnic, național sau cultural) a găsit ca „dușmani” pe „Negri”, pe „Evrei”, pe „Indieni” etc. Această ideologie a marcat discursul și activitatea politică a Partidului Democrat din SUA vreme de cam două secole (secolul al XIX-lea și secolul XX).
Partidul Democrat a luptat împotriva Amerindienilor, a promovat sclavia, a provocat Războiul Civil pentru a păstra sclavia, a promova discriminarea rasială și legile Jim Crow, a stat la baza apariției și funcționării Ku Klux Klan etc., etc.

Dar această Stângă ce ține de secolele XVIII-XIX a fost treptat infiltrată și completată (în rău) de Comunism. Mai ales în formele Bolșevismului.

În perioada interbelică Uniunea Sovietică (URSS, U.R.S.S., Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice) a investit sume uriașe în bolșevizarea Vestului.
Germania și Austria au fost principalele centre de răspândire a sexualității bolșevice, care promova practicile LGBT, incestul și pedofilia. Prin aceste centre s-a realizat apoi infiltrarea Statelor Unite (SUA, S.U.A., Statele Unite ale Americii) inclusiv din perspectiva sexualității bolșevice.
Alt clișeu bolșevic este lupta împotriva imperialismului. Acest „principiu” venind dintr-un imperiu al răului ce ținea sub knutul bolșevic (precum țarii din Imperiul Rus) nenumărate etnii și popoare: Români, Georgieni, Cerchezi, Komi, Laponi, Tătari, Germani, Ceceni, Alani, Găgăuzi, Tuvani, Nanai, Suomi (Finlandezi), Eveni, Svani etc., etc.
Prin filiere ca Franța sau Spania, antiimperialismul bolșevic, centrat pe ura față de Imperiul Britanic și Statele Unite ale Americii, a devenit după 1948 predominant antiamerican. Aceasta deoarece prăbușirea (aparentă a) Imperiului Britanic (dar și bolșevizarea școlilor britanice) a înlăturat acest dușman din preocupările centrale sovietice.
De aici izvorăște și rasismul bolșevic. Ura bolșevică, dorința clară și exprimată ca atare de nimicire a celor care nu acceptă Comunismul, e definită de propaganda comunistă drept „luptă pentru pace”. În același fel, ura ființială față Europenii Vestici și urmașii/frații lor Americani a fost definită ca antirasism. Asta cu toate că este rasism clar, conform definiției clasice a termenului! Ei bine, și acest rasism „împotriva omului alb” a fost promovat de URSS și a ajuns să fie preluat de Stânga din America. (Dacă numim Stânga „americană”, „rusească”, „italiană” etc., denumirea este de obicei strict geografică; după cum am mai amintit, Stânga este ființial antinațională.)
Vocile împotriva rasismului sistematic bolșevic, promovat astăzi de Guvernul SUA, sunt ignorate sau reduse la tăcere. Să ne gândim că oameni de cea mai înaltă calitate, precum Thomas Sowell, Candace Owens ori Jordan Peterson, Dinesh D’Souza, Matt Walsh, Ben Shapiro, Michael Knowles, Dennis Prager, Charlie Kirk etc. au fost și sunt declarați „rasiști” peste noapte, cu cele mai aberante pretexte. Iar aceștia sunt oameni care sunt, social, sus; pentru cei de jos prigoana rasistă este și mai dură. O femeie însărcinată care și-a apărat bicicleta de o bandă de tâlhari a fost concediată și terfelită în ultimul hal de mass-media. Asta pentru că ea era albă iar tâlharii erau negri! Absurditatea situației a depășit de multă vreme limitele patologicului, ajungând la formele cele mai negre ale Bolșevismului și Nazismului.

Această bolșevizare a fost prevăzută și descrisă de mulți. Amintesc aici de Iuri Bezmenov (Ю́рий Безме́нов): un jurnalist sovietic de maximă încredere pentru URSS, adică lucrător pentru NOVOSTI, Agenția de Presă a URSS. Pentru a lucra aici trebuia să (a) ai un dosar perfect (din punct de vedere comunist) și (b) să ai un grad în sistemele de informații sovietice.
Trecut în tabăra vestică în 1969, acesta a încercat zadarnic să prevină Occidentul asupra masivei infiltrări bolșevice. Ideea că Sovieticii au pus stăpânire, direct și mai ales indirect, dar esențial, pe Educația și Cultura din țările N.A.T.O. a fost luată în râs ori ignorată.
Aveți aici unul dintre interviurile date de Iuri Bezmenov la începutul anilor ’80 (click pentru vizualizare). Interviu(ri) în care explică limpede procesul de infiltrare și cucerire bolșevică a Vestului. Totul este arătat clar, profesional, sistematic.
Ascultați (cei care cunoașteți limba engleză) și gândiți-vă în ce măsură are dreptate.

Ca să facem un salt, să mergem la o comparație între valorile occidentale dinainte de bolșevizare și, respectiv, de astăzi!
Uitați-vă la valorile din „Cronicile din Narnia” sau din scrierile lui Dickens și comparați-le cu valorile „britanice” de acum!
Uitați-vă la valorile din scrierile lui Fenimore Cooper, sau chiar din cele ale lui Jack London (un stângist naiv și bine intenționat, distrus de ruptura dintre visele sale și realitatea Stângii), de pildă din Valea Lunii (The Valley of the Moon), și comparați-le cu valorile „americane” de acum!
O să vedeți că existau două culturi anglo-saxone diferite, cea britanică și cea americană, dar cu valori comune în privința patriotismului, cu o viziune diferită asupra libertății religioase, dar nu chiar atât de diferită pe cât s-ar crede etc.
Acum există o viziune comună, neocomunistă, anti-națională, rasistă (împotriva „omului alb” și a „Creștinului”, în primul rând), „anti-imperialistă” (dacă imperiul nu este comunist!, atunci brusc devine „bun”!), cu aceleași concepții sexuale bolșevice ca în Uniunea Sovietică a începutului anilor ’20, există acum o viziune comună, neocomunistă, împotriva celor ce reușesc social sau cultural prin propriile eforturi (adică în afara sistemului, cunoscut în trecut ca Partidul), împotriva celor care sunt autonomi față de sistem sau încearcă să fie ș.a.m.d.
S-a trecut de la valorile tradiționale vestice (cu relele și bunele lor) la o viziune nivelată, 100% comunistă și 100% rea.
Q.E.D.

(cu ajutorul lui Dumnezeu, va urma)

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Documentul de „defectare” a lui Iuri Bezmenov, în sfârșit desecretizat de Canada