"În tot ceea ce sunt, în faptă sau în cuvânt, trăiesc, aşa cum pot, moştenirea străbunilor. Cei care au construit o cultură, o istorie şi o lume astăzi aproape uitată: România Străveche." "In all that I am, through my deeds and my words, I live, the best I can, the heritage of our forefathers – those who built a culture, a history, and a world that is nearly forgotten today: Ancient Romania." Mihai-Andrei Aldea
Cântă: Cosmin Nechita Muzică și text: Mihai-Andrei Aldea Videoclip: Marius Crăciun
Versuri
Carpații
S1. Carpații cețuri norilor înalță Ard cerurile serii înserare Plutind prin frumusețe și speranță O acvilă plutește-n depărtare.
R: Iubesc acești Carpați, Îmi sunt părinți și frați, Iubesc șoptirile și glasurile lor Iubesc poienile și dorul călător: Străbunii cu păduri sunt îmbrăcați.
S2. Curg neguri peste codrii dimineții Prin zori de raze brazii ne zâmbesc Mai jos, spre fag, mai scormone mistreții În vad scântei de aur strălucesc.
R: Iubesc acești Carpați, Îmi sunt părinți și frați, Iubesc șoptirile și glasurile lor Iubesc poienile și dorul călător: Străbunii cu păduri sunt îmbrăcați.
S3. Urcăm abrupturi, coborâm în râpă, Gustăm dulceața recilor izvoare Privim cum lângă peștera adâncă Un urs încercă bradul să doboare
R: Iubesc acești Carpați, Îmi sunt părinți și frați, Iubesc șoptirile și glasurile lor Iubesc poienile și dorul călător: Străbunii cu păduri sunt îmbrăcați.
S4. Peste bușteni saltă zimbri ca-n visuri Și ciute pasc tăcut în depărtare Ne strecurăm pe poteci și suișuri Privim în urmă a codrilor mare.
R: Iubesc acești Carpați, Îmi sunt părinți și frați, Iubesc șoptirile și glasurile lor Iubesc poienile și dorul călător: Străbunii cu păduri sunt îmbrăcați.
S5. Sunt munții noștri, noi suntem ai lor Din depărtări de neguri și-începuturi Ne-am îmbrăcat în dorul călător Și în poieni de stâncă, flori și fluturi.
R: Iubesc acești Carpați, Îmi sunt părinți și frați, Iubesc șoptirile și glasurile lor Iubesc poienile și dorul călător: Străbunii cu păduri sunt îmbrăcați.
Cu foarte multă muncă şi cheltuială,
Dan Panu-Misailescu a izbutit să readucă la lumină o jiană frumoasă,
păstrată de fluieraşul Nicolae Sanda – Nea Culiţă –
şi pe care aici o cântă împreună,
arătând totodată lumii
frumuseţea unor plaiuri şi obiceiuri de basm.