În Cartierul Covasna din București am avut bucuria de a cunoaște mulți oameni extraordinari. Nu știu cât o să apuc să scriu despre alții, dar aș vrea să însemnez astăzi câteva rânduri despre Familia Leancă.

Familia Leancă din București are origini atât din părțile Sorocăi, de lângă Nistru, Virgil Leancă, cât și ardelenești, Ioana Leancă, fostă Surdu, de lângă Brașov, din Țara Bârsei. Profesorii Gheorghe Leancă (1909-1984) și Elena-Pelaghia Leancă (1915-2015), părinți și socri ai celor doi, au muncit toată viața la catedră.

În același timp, au lucrat din greu și cu tot sufletul, după o străveche tradiție românească, spre a ține vie cultura în Bod, lângă Brașov. În Bod (în germană Brenndorf), unde au locuit cel mai mult și au activat până la pensionarea lor, în 1969 și respectiv în 1972, cu sprijinul Căminului Cultural și al multor oameni cu inimă, Prof. Gheorghe Leancă, ajutat de soția sa Elena-Pelaghia, a înființat și crescut un cor mixt, româno-german. De muzică populară.

Actul nu a cerut doar muncă, ci şi foarte mult curaj, pentru că venea într-o vreme în care minoritatea germană era foarte rău privită şi de ocupanţii sovietici şi de colaboraţioniştii din aparatul de stat.
Cu toate acestea corul româno-german din Bod nu doar că a luat fiinţă, dar a şi cucerit, prin cântecele populare româneşti şi germane, inimile multora. Astfel, la ,,Al VI-lea Concurs al Formaţiilor Artistice de Amatori”, din aprilie 1961 – într-o vreme de “dezgheţ” politic – corul reuşeşte să primească până şi Premiul I pe Regiunea Braşov (acesta constând într-un televizor Temp 3). După acest succes corul a fost invitat şi la Televiziunea Naţională (Fotografia anexată).

Profesoara Elena-Pelaghia Leancă era şi instructor de dansuri populare. Ca urmare a fost cea care a asigurat pregătirea pentru unele formaţii şcolare de dans popular din Braşov. Dar şi pentru grupe de foşti elevi ai săi, cu care a obţinut la concursurile de amatori un meritat loc trei pe toată regiunea Braşov, incluzând şi Sibiul. Dintre dansurile executate de aceste formatii de amatori nu lipsea niciodată Călușul.

Sunt doar câteva rânduri despre munca şi viaţa unor români care au ştiut să nu trăiască doar pentru mâncare, casă şi distracţie. Care au ştiut să dea un rost vieţii, să construiască, să facă lumea ceva mai frumoasă.
Rânduri pe care le-am scris cu ajutorul d-lui Virgil Leancă, fiul celor doi eroi români. Şi pe care sper să le completez cu alte rânduri, în viitor. Adică…

va urma…

Mihai-Andrei Aldea