În Cartierul Covasna din Bucureşti am avut bucuria de a cunoaşte mulţi oameni extraordinari. Nu ştiu cât o să apuc să scriu despre alţii, dar aş vrea să însemnez astăzi câteva rânduri despre Familia Leancă.

Familia Leancă din Bucureşti are origini atât din părţile Sorocăi, de lângă Nistru, Virgil Leancă, cât şi ardeleneşti, Ioana Leancă, fostă Surdu, de langa Braşov, din Ţara Bârsei. Profesorii Gheorghe Leancă (1909-1984) şi Elena-Pelaghia Leancă (1915-2015), părinţi şi socri ai celor doi, au muncit toată viaţa la catedră.
În acelaşi timp, au lucrat din greu şi cu tot sufletul, după o străveche tradiţie românească, spre a ţine vie cultura în Bod, lângă Braşov. În Bod (în germană Brenndorf), unde au locuit cel mai mult si au activat pâna la pensionarea lor, in 1969 şi respectiv ȋn 1972, cu sprijinul Căminului Cultural şi al multor oameni cu inimă, Prof. Gheorghe Leancă, ajutat de soţia sa Elena-Pelaghia, a înfiinţat şi crescut un cor mixt, româno-german. De muzică populară.

Actul nu a cerut doar muncă, ci şi foarte mult curaj, pentru că venea într-o vreme în care minoritatea germană era foarte rău privită şi de ocupanţii sovietici şi de colaboraţioniştii din aparatul de stat.
Cu toate acestea corul româno-german din Bod nu doar că a luat fiinţă, dar a şi cucerit, prin cântecele populare româneşti şi germane, inimile multora. Astfel, la ,,Al VI-lea Concurs al Formaţiilor Artistice de Amatori”, din aprilie 1961 – într-o vreme de “dezgheţ” politic – corul reuşeşte să primească până şi Premiul I pe Regiunea Braşov (acesta constând într-un televizor Temp 3). După acest succes corul a fost invitat şi la Televiziunea Naţională (Fotografia anexată).

Profesoara Elena-Pelaghia Leancă era şi instructor de dansuri populare. Ca urmare a fost cea care a asigurat pregătirea pentru unele formaţii şcolare de dans popular din Braşov. Dar şi pentru grupe de foşti elevi ai săi, cu care a obţinut la concursurile de amatori un meritat loc trei pe toată regiunea Braşov, incluzând şi Sibiul. Dintre dansurile executate de aceste formatii de amatori nu lipsea niciodată Călușul.

Sunt doar câteva rânduri despre munca şi viaţa unor români care au ştiut să nu trăiască doar pentru mâncare, casă şi distracţie. Care au ştiut să dea un rost vieţii, să construiască, să facă lumea ceva mai frumoasă.
Rânduri pe care le-am scris cu ajutorul d-lui Virgil Leancă, fiul celor doi eroi români. Şi pe care sper să le completez cu alte rânduri, în viitor. Adică…

va urma…

Mihai-Andrei Aldea