Principiul armelor egale

Principiul armelor egale impune omului cinstit să nu se dea în lături de la folosirea unor procedee neplăcute, atunci când adversarul nu este corect.
A nu folosi arme asemănătoare cu ale potrivnicului sub cuvânt de nobleţe, etc. nu este dovadă de superioritate, ci de prostie şi de trădare a principiilor pe care le aperi şi a nevinovaţilor pe care-i laşi pradă tâlharilor.

The principle of equal weapons requires for the honest man to not get away from using unpleasant procedures when the opponent is unfair.
Do not use weapons equivalent with the enemy’s ones, under the word of nobility, it is not a proof of superiority, but of stupidity and treason to the principles you defend and to the innocents you give away to robbers.

Nicolae Steinhardt

4 gânduri despre „Principiul armelor egale

Adăugă-le pe ale tale

  1. De principiu, din cate am constatat, aforismele, citatele, cuvintele pline de intelepciuni, etc, au aplicabilitate de la caz la caz, nuantat, in functie de context, destinatarii, etc, rar fiind adevaruri universal valabile….
    De ex, in cazul de fata..daca poti sa folosesti arme egale…de ex in cadrul unei agresiuni verbale, daca celalalt insulta ca la usa cortului, iar tu pur si simplu nu poti sa faci la fel, pentru ca nu iti sta in fire, nu e o stare naturala a ta, fara nicio legatura cu nobletea de caracter, atunci dupa ce inainte ai incercat sa te intelegi ca oameni si vezi ca nu ai cu cine, mai bine pleci. Inainte insa, daca poti, binecuvanteaza (macar in gand)! si chiar daca nu va intelege sau mai rau, va intelege dar va face si mai mare bascalie, la nivel energetic efectele se produc….
    Pe de alta parte, daca e vorba de agresiuni fizice, iar depinde…daca nu poti evita/pleca de la inceput (ideal), inainte ca lucrurile sa degenereze/e atac intempestiv, mai gandesti? rar! se activeaza instinctul de „lupta sau fugi!” si te aperi cu ce nimeresti ….si aici iar intervin alte probleme : daca esti mai puternic, poti dintr-o lovitura sa-l si omori pe adversar sau sa se loveasca de ceva si sa moara sau chiar daca nu esti la fel de puternic fizic sa nimeresti la indemana arme superioare si la fel sa fie efectele…si depasesti si limitele legitimei aparari si faci inchisoare chiar si 8 ani….aberatii legislative, insa sunt hotarari judecatoresti in acest sens (ex femei, care dupa o viata de iad, violate, batute de barbati, la un moment dat nu mai suporta – nici un animal nu ar suporta o asemenea supravietuire sub-umana – si in disperare de cauza, se apara cu ce nimeresc….si nimeresc in inchisoare, pentru ca animalul a murit….)…trist, dar adevarat!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Din câte ştiu acea lege aberantă cu „apărarea proporţională cu atacul” – chestiune patologică, să fim drepţi – a fost înlocuită de una mai corectă, care ţine cont de imposibilitatea unei evaluări corecte a „valorii atacului”.
    Din nenorocire, e o mare problemă cu avocaţii, mulţi fiind prea puţin interesaţi de rezolvarea cazurilor, deci nici de aducerea la zi a „nuanţelor” legislative. Dacă mai adăugăm şi corupţia generalizată, nu este de mirare că sunt mulţi nevinovaţi în puşcării şi mulţi ticăloşi în libertate…

    Apreciază

  3. Codul Penal actual : Articolul 26 – Excesul neimputabil
    (1) Nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală săvârşită de persoana aflată în stare de legitimă apărare, care a depăşit, din cauza tulburării sau temerii, limitele unei apărări proporţionale cu gravitatea atacului.
    http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/109855

    Deci, din pacate, trebuie dovedit in prealabil ca depasirea a fost din cauza tulburarii/temerii…in caz contrar, nu se mai aplica ca o cauza de neimputabilitate….

    Apreciază

  4. De fapt lucrurile nu aşa trebuie privite.
    Această interpretare ţine de o greşeală comună în practica judiciară românească: inversarea rolurilor apărării şi acuzării.
    De fapt NU apărarea trebuie să dovedească faptul că depăşirea a fost din cauza tulburării/temerii, ci acuzarea ar trebui să dovedească faptul că nu a fost aşa.

    Ştiu, la noi există, chiar şi la nivelul avocaţilor, reflexul straniu de a uita faptul că acuzarea este cea care trebuie să-şi dovedească acuzaţiile, care trebuie să dovedească vinovăţia. Rolul apărării este de a combate încercările de argumentare a vinovăţiei, nu de a dovedi nevinovăţia. 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Propulsat de WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: