Din tâlhăriile politicienilor. Cardul de sănătate

aerial view of road between green grass field
Photo by TruShotz on Pexels.com

Cetăţenii Republicii România şi-au lăsat viaţa lor şi a copiilor, părinţilor, prietenilor lor etc. în mâinile politicienilor. De ce? Pentru că politicienii le-au spus că aşa este bine. Deci statul este pe picior de război, poliţia, jandarmeria şi armata patrulează pe străzi şi din megafoane puse pe maşini ni se strigă lozinci încurajatoare. Sau ameninţătoare, după caz.
Ca într-un clasic film S.F. în care societatea a intrat sub dominaţia Comuniştilor. Sau a extratereştrilor, sau a roboţilor. Oricum, un regim autoritar, o lume distopică, în care vieţile oamenilor sunt declarate nepreţuite… şi chiar nu mai preţuiesc nimic.

Între marile gesturi de încredere în politicieni ale cetăţenilor amintiţi – sau de nepăsare, inconştienţă şi nesimţire? – se numără şi mai vechile carduri de sănătate.
Vă mai amintiţi lozinca? Se repeta în neştire!
Cardul de sănătate salvează vieţi!

Introdus – volens, nolens, ca în orice regim comunist – în 2014, devenit obligatoriu din 2015, salvatorul de vieţi card de sănătate a fost suspendat în Martie 2020.
Deşi în dezbaterea publică nu a existat nici măcar un grup civil care să susţină proiectul cardului de sănătate, politicienii au mers înainte fără oprire. Batjocorind grosolan, după chipul lor, criticile aduse. Şi dezvoltând o uriaşă propagandă, pe toate canalele mediatice (istoria se tot repetă, dar prea puţini învaţă).
Vă amintiţi deviza? „Cardul de sănătate salvează vieţi„!
Cardul de sănătate salvează vieţi?
Păi, atunci, de ce l-aţi anulat tocmai acum? Tocmai acum, în plină isterie a politicienilor disperaţi să ne salveze de coronaviruşi?
Acum era momentul cardului de sănătate! Acum trebuia să arate cum salvează el vieţi!
Acum era clipa să vedem pe ce s-au cheltuit peste 200 de milioane de euro din banii cetăţenilor. Da, o sumă cât Catedrala Mântuirii Neamului, pentru nişte carduri inutile.
Inutile?
Hai să vedem!

Care este rostul cardului de sănătate?
După mine, să pompeze banii cetăţenilor obişnuiţi în buzunarele şmecherilor care au oameni în politică.
După politicieni, adică după declaraţiile oficiale CNAS, cardul de sănătate

are ca scop principal transparentizarea şi eficientizarea fondurilor utilizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Emoţionant şi înălţător! Cum face asta, de fapt? Ce este el? Ce conţine? Cum funcţionează?

este codul de acces pentru toate sistemele informatice ale CNAS.[…] [este] instrumentul de confirmare a prestării  tuturor serviciilor din sistem (PIAS)

„… conţine doar datele de identificare ale asiguratului.

 Pe card  şi în memoria electronică a cardului sunt imprimate următoarele informaţii:

  • Numele şi prenumele asiguratului
  • Codul unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate
  • Numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de  sănătate (CID)
  • Data naşterii
  • Termenul de valabilitate al cardului (5 ani)

Doar la cererea asiguratului, medicul de familie poate inscripţiona pe cardul de sănătate date medicale.”

Să înţelegem!
Cardul de sănătate (să îi zicem de acum C.S.) conţine, pe el şi în memoria-i electronică: numele, prenumele şi data naşterii posesorului, codul acestuia de identificare în sistemul de asigurări de sănătate şi numărul de identificare al cardului. Termenul de valabilitate, în context, este secundar.

Acum, pe buletin sau cartea de identitate, avem seria şi numărul (adică „numărul de identificare” pentru acest act).
Pe aceste documente mai avem şi CNP-ul, adică un cod de identificare a noastră în sistemele de stat.
Mai avem pe acelaşi act de identitate numele şi prenumele, cetăţenia, locul naşterii, data naşterii (în CNP), domiciliul, emiţătorul şi… termenul de valabilitate. În context, secundar.

Pe scurt, tot ce este pe C.S. există şi pe actul de identitate, ba chiar există şi informaţii în plus.
Iar dacă cineva îşi pierde C.S.-ul, „identificarea în sistem” se face pe baza celorlalte date (CNP, nume etc.).

Altfel spus, cardurile de sănătate, cititoarele de carduri din cabinetele medicale, clinici şi spitale şi programele folosite sunt o inutilitate totală.
Cardul de sănătate dublează, inutil şi aberant legal, actul de identitate al cetăţeanului.
„Identificarea în sistem” se putea face, fără probleme, folosind buletinul sau cartea de identitate.
În rest, iată, cardul de identitate este inutil chiar după prevederile CNAS-ului. Singura utilitate este aceea de confirmare a identităţii „pe sistem” a poseorului. Care ar fi trebuit realizată – legal şi decent – prin folosirea actului de identitate.
Altfel spus, peste 200 de milioane de euro au fost irosite pe ceva complet nefolositor.
Doar nefolositor?
Sau dăunător?
Evident, cardul de sănătate nu a salvat vieţi. Dar a ucis?

În 2016 cardul de sănătate a produs nu mai puţin de 24 de blocări ale sistemului medical. Adică cca. două pe lună.
De fiecare dată, timp de câteva ore, personalul medical se învârtea înnebunit, căutând să rezolve problema blocajului, să folosească vechile formulare şi să le completeze. Întârzierile în consultarea şi internarea bolnavilor se acumulau. Mai mult, după revenirea la viaţă a sistemului cel minunat aceeaşi doctori erau nevoiţi să introducă datele de pe fişă pe calculator. Alte ore pierdute.
Fenomene similare au avut loc şi în 2015, şi după 2016. Blocaje, blocaje, blocaje.
Cu timp pierdut şi oboseală adunată şi de medici, şi de restul personalului, şi de pacienţi.

Nimeni nu a căutat să vadă consecinţele asupra pacienţilor.
Nimeni nu a încercat să afle cum a fost afectat actul medical, an de an, de blocajele produse de cardul de sănătate.
Nimeni nu a încercat să afle dacă aceste blocaje nu au dus chiar la moartea unor pacienţi (sau la felurite alte consecinţe nefericite).
S-a vorbit despre „inconvenientele provocate pacienţilor şi furnizorilor„. Atât. Nu anchetă sau anchete, nu sancţiuni. Nimeni nu a verificat nivelul concret al „inconvenientelor”.
Ori, dacă a încercat cineva, a fost, cumva, redus la tăcere.

Acum s-a hotărât renunţarea la folosirea cardului de sănătate „pe perioada crizei”. De ce? După cum interpretează un ziarist, „ca pacienţii să nu mai stea la cozi„.  Voalat, comunicatul CNAS spune de fapt cam acelaşi lucru. Într-adevăr, oricine cunoaşte sistemul medical ştie că în cele mai multe instituţii sunt cozi la care o jumătate de oră de aşteptare înseamnă foarte puţin, o oră „am scăpat repede„, două ore e ceva normal, trei ore „era de aşteptat„, patru ore „offf” etc.

Bineînţeles, în locul cheltuirii sumei de peste 200 de milioane de euro pe un card inutil şi un sistem care îngreunează actul medical se puteau plăti salariile pentru sute de medici şi sute de asistente medicale. Adică se putea aduce un ajutor adevărat pacienţilor, pe banii cetăţenilor.
Politicienii au făcut însă altceva. Au sifonat banii cetăţenilor printr-un produs inutil, cronofag şi blocant.
Aşa cum fac şi cu bordurile, cu parcuri scumpe la care nu ajunge nimeni, cu plante scumpe ce se ofilesc după un an, cu accizele la benzină şi motorină puse peste impozitul ce merge la ministerul transportului, peste taxele de drum, impozitul pe maşină şi altele asemenea etc., etc.

Încrederea oarbă în politicieni, încăpăţânarea de a vota „răul mai mic, dar cu şanse în alegeri”, în loc de „un bine cât de mic, chiar şi fără şanse în alegeri”, încăpăţânarea de a crede în teatrul politic de zi cu zi, de a căuta salvatori în partidele ce se perindă la putere făcând exact ceea ce acuză la oponenţi – iată câteva din cauzele stării de astăzi a României şi cetăţenilor ei.
În faţă, un drum lung…

Mihai-Andrei Aldea

DSCN0616 Troiţă Borca

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

AJUTAŢI TÂLHARII! APĂRAŢI TÂLHARII! DISTRUGEŢI PE CEI CARE SE ÎMPOTRIVESC TÂLHARILOR!

AJUTAŢI TÂLHARII! APĂRAŢI TÂLHARII! DISTRUGEŢI PE CEI CARE SE ÎMPOTRIVESC TÂLHARILOR!

Ce aţi zice dacă aţi vedea oameni care strigă în stradă „Ajutaţi tâlharii! Apăraţi tâlharii! Distrugeţi pe cei care se împotrivesc tâlharilor!”?
Este adevărat că aţi crede întâi că glumesc?
Şi dacă aţi vedea că vorbesc serios, că îşi urlă din suflet apărarea pentru tâlhari şi duşmănia pentru cei care se împotrivesc tâlharilor, ce aţi crede?
Că sunt nebuni sau că sunt cel puţin la fel de răi ca tâlharii pe care îi apără, e adevărat?

Tâlharul este cel care săvârşeşte o tâlhărie sau un jaf – adică un furt cu silnicie, cu ameninţare, forţă, violenţă.
În Republica România, în care trăim, se ştie de către oricine că există tâlhari particulari şi organizaţii sau grupuri tâlhăreşti. Aceste organizaţii sau grupuri tâlhăreşti pot fi izolate – grupuri mici de oameni care dau lovituri prin forţă – sau legate între ele (ceea ce se mai numeşte şi „mafie”).
Se ştie, de asemenea, că cea mai mare grupare mafiotă, cel mai primejdios grup de grupuri de tâlhari este Statul. Statul aşa-zis „român”.

Un exemplu simplu este acela al transporturilor şi drumurilor. Combustibilul se vinde la un preţ hiper-umflat, din care cca. 80%[1] sunt taxe, tva şi „accize” (adică tot… taxe), toate impuse, prin forţă, de Statul „român”. Care, teoretic, le foloseşte pentru „binele cetăţeanului”, de la „construcţia de drumuri şi autostrăzi” la… ce vrea cheful Statului!
Ajungându-se chiar la situaţii în care se pun accize sau taxe la carburanţi pentru a forţa cetăţenii să acopere pierderile unor falimente clar tâlhăreşti („taxa de solidaritate” pentru Bancorex, de exemplu).
Trec peste alte taxe şi impozite care, teoretic, sunt tot pentru „drumuri şi autostrăzi”. Dar pun o întrebare de bun simţ: unde sunt banii noştri? Unde sunt banii daţi de cetăţeni la fiecare alimentare de la benzinărie?
Sunt drumurile din Republica România măcar decente? Sunt autostrăzile construite şi întreţinute de Stat măcar decente?
Nu! Nu! Nu! Drumurile sunt mizerabile, autostrăzile o ruşine!
Sunt nenumărate drumuri cu tot felul de curbe inutile, adăugate doar pentru a mai prinde o bucată de teren cu anume proprietar, „despăgubit” masiv pe banii noştri. Sunt nenumărate drumuri cu borduri sfărâmicioase, cu asfalt sfărâmicios, cu marcaje ce se şterg repede şi alte asemenea „consumabile ultra-fragile”, astfel încât sunt în veşnice reparaţii pe banii noştri – dacă şi când sunt reparate, de obicei înainte de alegeri. Autostrăzile sunt o bătaie de joc. Regiuni istorice precum Moldova sau Oltenia sunt sugrumate economic prin lipsa unei autostrăzi. Comerţul nord-european ce ar putea trece pe văile Siretului şi Prutului către sudul Europei şi către Asia prin România este în mare parte deviat pe alte rute – mai ales feroviar-navale, străine – de lipsa autostrăzilor din Moldova şi starea jalnică a căilor ferate româneşti. La fel rutele Banat-Oltenia-Muntenia-Dobrogea. Banatul începe să aibă autostradă abia din ultimii ani. Iar autostrăzile româneşti SUNT CELE MAI SCUMPE ŞI CELE MAI PROASTE DIN LUME!
Atât de proaste sunt drumurile româneşti – de la cele rurale până la autostrăzi – încât UCID OAMENI prin lipsa lor de calitate.

Este doar un exemplu, prezentat foarte pe scurt. Altul?

În 2016 erau în Republica România 367 de spitale publice şi 187 spitale „private”. Acestea din urmă le lăsăm deoparte. De fapt, dacă lăsăm deoparte spitalele, cabinetele medicale, clinicile de specialitate şi celelalte unităţi sanitare din România constatăm că lăsăm deoparte înspre 80% din infrastructura medical-sanitară a României!
Altfel spus, Statul urlă mereu – jefuindu-ne de bani în mii de feluri – că nu are bani, dar particularii câştigă bani din farmaciile la care Statul a renunţat… Astea sunt doar o pildă a altor manevre mafiote ale Statului „român”. Dar nu la ele ne vom opri acum!
Deci Statul are în 2016 doar 367 spitale şi un buget al Ministerului Sănătăţii de ŞASE MILIARDE, ŞAPTE SUTE CINCIZECI ŞI UNU DE MILIOANE DE LEI (NOI)! Aceste cifre, reprezentând peste 4% din PIB, trebuie puse în paralel cu bugetul pentru culte din 2016, buget care este de cca. 0,09% din PIB!
Atenţie! Cu 0,09% din PIB toate cultele din Republica România îşi întreţin cca. 18-19 mii locaşuri de cult[2]. Cu peste 4% din PIB Ministerul Sănătăţii NU poate întreţine decent 367 de spitale!!!
Realizaţi vreo clipă DEMENŢA TOTALĂ a situaţiei?
Cu un total de SUB 0,1% din PIB cultele din România, de la ortodocşi la adventişti, mozaici, musulmani etc. îşi întreţin peste 18.000 (optsprezecemii) de locaşuri de cult, iar cu peste 4% din PIB Statul nu izbuteşte să întreţină decent 367 de spitale!
Adică având de peste patru sute de ori mai mulţi bani decât toate cultele din Republica România, Ministerul Sănătăţii nu poate întreţine un număr de spitale de cca. cincizeci de ori mai mic decât numărul locaşurilor de cult!
Respectiv, cheltuind din PIB de douăzeci de mii de ori (50×400) mai mulţi bani pentru un spital decât se cheltuie pentru un locaş de cult, Statul nu izbuteşte să întreţină spitalele mulţumitor.
Vor spune unii îndoctrinaţi că Statul are, la Sănătate, şi alte cheltuieli decât spitalele, iar Cultele, la rândul lor, şi alte venituri decât cele de la buget. Dar adevărul pe care îl pot vedea şi ei dacă se eliberează de îndoctrinare este că şi Sănătatea are şi alte venituri decât cele de la buget, iar cultele au şi alte cheltuieli decât cele cu locaşurile de cult. Inclusiv cu unităţi medicale, de la spitale şi până la cabinete sau hospisuri, întreţinute pe banii lor la un nivel net superior unităţilor de stat. Q.E.D.

Sunt doar câteva exemple ale jafului mizerabil practicat de Stat.
Unii vor spune că este vorba „doar” despre incompetenţă. Dar atunci când această incompetenţă (1) jefuieşte oamenii, (2) ucide şi (3) este tolerată, ba chiar sprijinită de Stat, [incompetenţa] devine o acuzaţie în plus. Şi este unul din motivele săvârşirii tâlhăriilor!
Nu mii de euro, nu zeci de mii de euro; nu sute de mii de euro, nu milioane de euro; sunt zeci de miliarde de euro pe care Statul zis român ÎI JEFUIEŞTE DE LA ROMÂNI AN DE AN!

Şi în aceste condiţii sunt unii care strigă:
– Ajutaţi tâlharii! Apăraţi tâlharii! Distrugeţi pe cei care se împotrivesc tâlharilor!
Sunt unii care vor SĂ SE DEA STATULUI MAI MULT!
Mai mulţi bani, mai mult control, mai multă putere!

Având cele mai multe servicii secrete dintre toate statele europene, având un procent de M.I.-şti şi agenţi care îl situează în rândul dictaturilor crunte, Statul se victimizează permanent că este „slab” şi „nu poate” lupta împotriva corupţiei.
Jefuind prin forţă Românii, distrugându-i pur şi simplu dacă se opun jafului, sau dacă accidental nu plătesc ceva din nenumăratele taxe şi impozite tâlhăreşti – pentru care nu dă mai nimic în schimb – Statul se plânge mereu că nu are bani!
Aceasta este organizaţia pe care unii o apără orbeşte!

Să fim bine înţeleşi: fără un stat, nu există Ţară!
Existenţa unui stat românesc este condiţie esenţială pentru existenţa României!
Dar un stat românesc, nu o organizaţie mafiotă anti-românească!
Sau preferaţi o organizaţie mafiotă anti-românească în locul unui stat românesc? Nu? Nici eu!
Eu vreau un Stat românesc, în care proprietatea să nu fie impozitată, în care taxe şi impozite să fie luate doar pentru ceea ce Statul face pentru cetăţeni! Şi voi vreţi asta? Da? Înseamnă că suntem de acord că Statul de astăzi, tâlhar, incompetent şi mafiot, trebuie reformat! Ceea ce face necesară limitarea puterii autorităţilor/structurilor de stat şi creşterea puterii reale, directe, a cetăţenilor! Ceea ce face necesară critica liberă a Statului tâlhar şi renunţarea la apărarea iraţională a acestuia. Îndreptarea începe de la noi, din renunţarea la adorarea Statului tâlhar şi trecerea la responsabilitate civică. Rezultatele nu vor veni pe loc, nu se vor obţine uşor, dar vor veni şi se vor obţine. De noi depinde!

Mihai-Andrei Aldea

[1] Se spune, de obicei, că preţul materiei prime ar fi în jur de 30-40%, iar al transportului, distribuţiei şi vânzării de 10-15%, dând un total de cca. 50% din preţ. Dar aici se ignoră faptul că materia primă, transportul, distribuţia şi vânzarea sunt şi ele impozitate şi taxate în mod repetat, direct şi indirect, de către Stat.

[2] Biserica Ortodoxă Română având cel mai mic procent de locaşuri de cult raportat la numărul de credincioşi.

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă