Câteva gânduri despre legea pentru „starea de alertă”

Câteva gânduri despre legea pentru „starea de alertă”

I.
A trecut de Senatul (zis al) României proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea pandemiei de COVID-19
Desigur, din acest titlu trebuia să lipsească un cuvânt: gripă. Corect era „de gripă COVID-19„.
S-a adăugat cuvântul „unele„, deşi nu era necesar. Dacă se spunea „Lege privind măsuri pentru…” era la fel de clar.
În text s-a precizat coronavirus, când s-a vorbit despre SARS-CoV-2, deşi se putea spune virus şi nu era nicio pierdere.
Altfel spus, autorii proiectului nu s-au temut de cuvinte în plus.
Însă cuvântul gripă, absolut necesar pentru o exprimare corectă, ştiinţifică, lipseşte.
Mie mi se pare că această lipsă ţine de reflexul manipulator al Parlamentarilor „noştri”. Cu tot respectul faţă de funcţia lor, ei mi se par a fi în cea mai mare parte nişte urmaşi vrednici ai ocupanţilor sovietici din anii 1946-1989. Mai exact, sunt al patrulea val (primul a fost al simulacrelor de guverne democratice, al doilea al administrării sovietice directe – gen Ana Pauker, Nicolschi, Brucan etc. –, al treilea al unor agenţi sovietici zişi români – gen Dej şi Ceauşescu –, al patrulea al partidelor în care s-a transformat PCR-ul – adică FSN, UDMR, PDL, PSD, PNL, ALDE, PMP etc.).
Ca urmare, sunt convinşi de superioritatea lor faţă de popor şi de dreptul lor de a-l manipula şi exploata.

 

II.
Proiectul de lege era, în forma iniţială, o creaţie nazist-stalinistă de rasă pură. Era un produs perfect al gândirii de extremă stânga, cea care în numele „binelui public” a înfiinţat lagărele de concentrare naziste şi sovietice, a „purificat” societatea hitleristă ori leninist-stalinistă etc.

Precum legile naziste şi bolşevice, şi această lege este propusă pentru „interesul public general”.
Datele statistice arată că în România anului 2020, în lunile Martie şi Aprilie, au murit mai puţin oameni decât în lunile similare ale anilor trecuţi.
Nu există niciun studiu medical serios, independent, în privinţa virusului SARS-CoV-2 şi a gripei provocate de acesta (COVID-19), care să stea la baza acestei legi.
Altfel spus, legea se întemeiază – ca uriaşa majoritate a legilor zis româneşti – pe vorbele politicienilor.
Ei spun că e de rău dacă nu se face cum spun ei.
Şi lumea trebuie să îi creadă.

 

III.
Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea pandemiei de COVID-19 spune că „are în atenţie” şi „măsurile care au avut un impact pozitiv în prevenirea şi limitarea răspândirii” coronavirusului SARS-CoV-2.
Straniu, însă, nu se face nicio referire la Georgia (Gruzia) şi la vecina noastră Bulgaria. Care au obţinut mult mai mult în „lupta cu coronavirusul” decât statul (zis) român.
Adică, proporţional, România ar fi trebuit să aibă fie sub 50 de morţi (comparativ cu Georgia), fie sub 250 de morţi (comparativ cu Bulgaria). Ceea ce înseamnă că Guvernul, Preşedintele şi Parlamentul au administrat foarte prost gripa COVID-19 în România. (Sau mint cu privire la numărul de morţi – dar ştim că nu ar face aşa ceva, deci rezultă că sunt „doar” incompetenţi.)
Ştiţi care este singura mare deosebire între măsurile aplicate în România şi cele aplicate în Georgia şi Bulgaria?
În cele două ţări bisericile au rămas deschise şi s-au făcut slujbe în ele. Cu respectarea distanţării sociale. Şi fără ca guvernele să aibă neruşinarea bolşevică de a se amesteca în practicile cultice. Rezultatele sunt net superioare celor din Republica România.
Dar, bineînţeles, nu sunt luate în seamă.
Din grijă şi dragoste faţă de noi, cetăţenii.

 

IV.
Forma iniţială dădea Guvernului puterea totală în statul (zis) român.
Guvernul căpăta dreptul de a declara unilateral starea de alertă, când îl trăznea cheful. Desigur, cu nevoia de a prezenta pretexte pentru această declaraţie – dar cum politicienii de la noi au pretexte pentru orice (de la starea drumurilor la starea şcolilor) nu ar fi fost asta o problemă.
Din fericire, Parlamentarii ţin şi ei la putere, aşa că nu au acceptat să o lase toată Guvernului. Desigur, în numele democraţiei.
Dar, până la urmă, e bine că s-a revenit… deşi nu cu totul!

 

V.
Totuşi Art. 2, alin. (2), lasă mai departe Guvernului puterea să instituie starea de alertă „pe teritoriul unor unităţi administrativ-teritoriale„. Dincolo de pleonasm rămâne faptul că până la urmă acest proiect dă Guvernului puterea să instituie starea de alertă în toată ţara, câtă vreme o face judeţ cu judeţ.
Guvernul devine un fel de Ana Pauker sau Ceauşescu, puterile fiindu-i limitate atât de vag încât practic sunt nelimitate.
Despre separaţia puterilor în stat… veşnica pomenire!

 

VI.
Cine citeşte primul articol al Secţiunii I (Domeniul economic), nu poate să nu fie şocat de incultura celor care au redactat legea. Dar şi de faptul că Senatul (cică al) României nu a corectat exprimarea ineptă.
Art. 3, alin. (2), cuprinde o prevedere finală („cu excepţia teraselor unde se respectă măsurile de protecţie sanitară„) ce nu are nicio legătură cu restul conţinutului. De fapt această prevedere ar fi trebuit, probabil, să fie legată de alin. (1) al aceluiaşi articol. Oricum, în context este complet aberantă.

 

VII.
Art. 4, alin. (3), cuprinde una din teribilele imbecilităţi ale vremii de acum: obligativitatea de a purta mască.
Sunt de ţinut minte aici două fapte elementare:
– orice măsură medicală impusă de stat presupune studii medicale foarte serioase şi respectarea eticii medicale şi drepturilor populaţiei (inclusiv dezbaterea publică a studiilor şi măsurilor propuse în urma analizării acestora) – evident, nu este cazul;
– orice obligaţie financiară suplimentară impusă cetăţenilor, agenţilor economici etc. trebuie să fie însoţită de măsuri fiscale echilibratoare; adică dacă impui agenţilor economici ori cetăţenilor, prin lege, folosirea suplimentară de materiale medicale trebuie să asiguri scăderea impozitelor cu sumele cheltuite pentru aceste materiale – evident, nu este cazul.

 

VIII.
Art. 8, în întregime, reia Art. 4, alin. (3), extinzându-i însă prevederile extrem de larg.
Reamintesc faptul că nu există studiile medicale necesare spre a se justifica măsuri ce aduc lezare demnităţii umane şi instituie un regim de tip nazisto-bolşevic,
Totuşi Guvernul primeşte puterea de a impune, prin Ministerul Sănătăţii şi M.A.I. tot felul de asemenea măsuri.
Fără să se prevadă sancţiunile necesare pentru abuzurile săvârşite de autorităţi, sancţiuni ce sunt, normal, agravate în situaţii speciale precum starea de urgenţă ori starea de alertă.
Altfel spus, M.S. şi M.A.I., implicit Guvernul, primesc puteri discreţionare asupra populaţiei.
În numele „respectării normelor de igienă” se poate ajunge la orice fel de abuzuri şi bestialităţi. Aşa cum se şi întâmplă în toată ţara – jandarmi şi poliţişti lovesc oamenii pe stradă absolut gratuit şi… fără să fie pedepsiţi.

Închei aici, deşi ar fi multe de spus. Comunismul a făcut din cetăţenii Republicii România sclavii statului. Deşi sunt conştienţi, teoretic, de faptul că politicienii îi mint şi jefuiesc, de fiecare dată îi urmează orbeşte. Eventual urlând „puie psd”, „puie pnl” sau alte imbecilităţi şi josnicii, fără să vadă cât de bine colaborează de fapt toate partidele parlamentare la înrobirea, manipularea şi jefuirea lor.

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Cu toate că ştiu că nu interesează pe nimeni, voi aminti de faptul că starea de alertă este o aberaţie neconstituţională, instituită de Guvernul Adrian Năstase (PSD) în 2004 şi întărită de Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu (PNL+PD+UDMR+PUR+Minorităţi). Încă o dovadă directă a complicităţii reale între partidele parlamentare ce pretind electoral că sunt „duşmani neîmpăcaţi”.

lenin icoanaIcoana la care se închină în taină Parlamentarii Republicii România – cel puţin ca apartenenţă spirituală (cu puţine excepţii care confirmă regula)

Magazin DSV

The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Manipulaţi poporul cu sirenele… de la FSN la PNL

Noapte de noapte, cei care au minte să priceapă, ascultă sirenele manipulării guvernamental-prezidenţiale: sirenele ambulanţelor/salvărilor.

După lege (aici Art. 61 din OUG 69/2007 – care modifică şi completează OUG 195/2002), sirenele se folosesc doar atunci când este nevoie de ele pentru a se obţine prioritatea de trecere.
Altfel spus, dacă nu există maşini sau pietoni care să blocheze ambulanţa/salvarea (sau maşina de pompieri), nu se poate folosi legal sirena.

Noapte de noapte, oraşele răsună de sirenele ambulanţelor/salvărilor. De când a început carantina.
Şi asta cu toate că străzile sunt goale.
Mulţi noctambuli au avut prilejul să urmărească maşinile cu crucea roşie pe ele fugind pe bulevardele goale ale oraşelor ţării… cu sirena urlând.
Manevră prin care se urmăreşte să se inducă oamenilor o teroare subliminală, să fie înfricoşaţi, să fie manipulaţi.

Sunt o mulţime de şoferi de ambulanţă oneşti. Care ştiu foarte bine cât rău face o asemenea manevră. Sunt oameni bolnavi de inimă, treziţi din somn, inutil, de sirenele ambulanţelor; noapte de noapte. Doar la ei dacă ne gândim şi este de ajuns să înţelegem crima unei asemenea manipulări.
Dar este ordin!
Deci… trebuie pornite sirenele, chiar dacă este drumul liber.

portrait watching dutch red cross

De unde ştiu că este ordin?
Pentru că altfel ar fi fost sancţionaţi şoferii şi practica abuzivă ar fi încetat.
Sub conducerea PNL, în frunte cu conducătorii săi de frunte, se practică, iată, forme de manipulare extrem de grave. Ca şi sub PSD. V-am mai spus că toate partidele parlamentare sunt pe linia FSN, adică pe linia Neocomunismului…

Mihai-Andrei Aldea

Magazin DSV

The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Republica România, stat multinaţional. Altă lovitură de stat

Uitaţi-vă cum limba română este înlăturată din poziţia constituţională de limbă oficială, ajungând să devină una dintre limbile oficiale din Republica România!

Mă şi întrebam ce l-a apucat pe Klaus să facă pe patriotul. El, mereu dezinteresat de Români şi ceea ce este românesc, mereu împotriva naţionalismului şi patriotismului, mereu dezinteresat de majoritate şi mereu foarte preocupat de a impune dictatura minorităţilor. Acum este clar: ca să liniştească masele şi să facă loc manevrei noului Cod Administrativ.

Unii îşi mai aduc aminte, poate, de scandalul cu introducerea limbilor minoritare ca limbi locale prin Codul administrativ. Desigur, total anticonstituţional (a se vedea Art. 13 din Constituţia României), dar într-o perfectă complicitate PNL-PSD-USR-UDMR etc.
Atunci au dormit (aţi dormit) cei mai mulţi dintre cetăţenii Republicii România.
Acum s-a ajuns la a doua fază.

Tot tacit – şi unii îşi închipuie că este o întâmplare! – tot tacit a adoptat Senatul (da, Senatul Parlamentului României), în acest an, în (încă) această lună, pe 8 Aprilie, o lege (L88/2020) care este la fel de rea ca legea privind autonomia „Ţinutului Secuiesc”. Este o nouă formă a Codului administrativ, formă prin care limba maghiară devine a doua limbă de stat iar autorităţile au obligaţia să facă epurare etnică!

Mai precis, este vorba despre o întărire (în rău) a proiectul de lege 342/2019, un proiect care se rezumă la o chestiune simplă: aprobarea sau respingerea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57 din 2019 (mai exact din 3 Iulie 2019). OUG 57/2019 are ca obiect Codul administrativ.
Frumos, nu?
Guvernul PSD din 2019 a fost foarte preocupat de buna administrare a Republicii România! Atât de preocupat încât a impus Codul administrativ prin ordonanţă de urgenţă. Era atât de urgent, încât nu putea fi aşteptată dezbaterea ca lege în Parlament!
Sau nu?
Nu. Doar că în Parlament ar fi stârnit, iar, reacţia patrioţilor români. Vom vedea mai jos de ce. Acum să vedem cum din 2019 până acum Guvernele PNL nu au avut nicio reacţie critică faţă de OUG 57/2019. Ba chiar au lăsat-o să treacă tacit, de Senat. Şi nu sunt singurii!
De pildă, unul dintre susţinătorii acestei ordonanţe de urgenţă şi al adoptării ei este senatorul PMP Bădulescu Dorin-Valeriu. Care, în armonie cu UDMR, a dat avizul favorabil din partea comisiei pe care o conducea. Asemenea şi senatorul PSD Viorel Arcaş, împreună cu senatorul PNL Romulus Bulacu, semnează avizul favorabil din partea Comisiei pentru buget… 
Pe scurt, toate partidele parlamentare cunosc şi sprijină această lege. Şi au lăsat-o să treacă. Tacit, sau explicit – prin avizele aberant favorabile pe care le-au dat.

Dar de ce este această lege rea? Pentru că transformă în lege dementa operă PSD-UDMR numită OUG 57/2019. Dar de ce este „operă dementă” OUG 57/2019? Să vedem!

I. Mitul adoptării tacite ca fleac

Mai multe voci au minţit în ultima vreme că adoptarea tacită ar fi un fel de fleac, o întâmplare. Ca şi cum Parlamentul ar fi un loc de joacă, în care mai scapă de pe teren o minge, o lege, o flegmă… Teoretic, Parlamentul este cel mai înalt for al statului (zis român), fiind esenţial pentru funcţionarea acestuia. Citez:

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării. (Constituţia României, Art. 61, alin. 1)

Dacă legile trec la întâmplare prin Parlament înseamnă că s-a ales praful de stat.
Mai rău – şi doborând cu totul liniştea iresponsabilă a celor care cred că adoptarea tacită este un fleac – iată cum arată documentul de adoptare tacită a unei legi de către camerele Parlamentului:

cdep_adopta_tinutul_secuiesc
Actul prin care Camera Deputaţilor a adoptat Legea privind Statutul de autonomie al Ţinutului Secuiesc (respinsă la Senat)
Lege342_2019_adoptata_Senat
Actul prin care Senatul transformă în lege OUG 57/2019

După cum se poate vedea, într-un asemenea act nu se menţionează nimic despre felul în care a fost adoptată legea: cu unanimitate de voturi, cu majoritate de voturi sau tacit. Se spune doar, clar, „Senatul adoptă prezentul proiect de lege„. Altfel spus, a privi adoptarea tacită ca pe un fleac este orbire totală. Adoptarea tacită este egală cu adoptarea prin unanimitate de voturi. Şi când este folosită pentru legi anti-româneşti, anti-democratice etc., este un act de înaltă trădare. Punct.

 

II. Distrugerea Constituţiei României şi a României prin L342/2019, respectiv OUG 57/2019

Conform Constituţiei României, Art. 13,

În România limba oficială este limba română.

Desigur, în clipa în care avem altă limbă oficială, impusă prin lege, înseamnă că a fost încălcată Constituţia României. Pe care şi sperjurii parlamentari, inclusiv udmr-işti, au jurat să o respecte şi să o apere.

Ce înseamnă, însă, limbă oficială?
Iată o întrebare pe care mulţi nu şi-o pun!

Conform Cambridge English Dictionary, limba oficială este

Limba sau limbile acceptate de conducerea unei ţări, care este folosită în şcoli, în justiţie etc.

Conform Macmillan Dictionary, limba oficială este

O limbă care deţine un statut special în viaţa legală, politică şi educaţională a unui loc.

Conform Oxford Reference, limba oficială este

Limba folosită în scopuri oficiale, mai ales în mediul guvernării naţionale.

Cred că este limpede:

Limba folosită legal şi permanent în mediul instituţiilor statului este limbă oficială.

Or, conform legii adoptată de Senat (342/2019), adică a OUG 57/2019, Art. 253, lit. f), Prefectul

OUG57_2019_Art_253

Conform Constituţiei României, Art. 123, alin. 1 şi 2, Prefectul este numit de Guvern şi este reprezentantul acestuia pe plan local, conducând ramurile locale ale ministerelor şi celorlalte instituţii locale ale administraţiei publice centrale. În clipa în care prefectul are datoria expresă să se ocupe de folosirea unei alte limbi decât limba română limba în cauză a devenit limbă oficială.

Pot să dau mai departe citate din aceeaşi OUG 57/2019 ce arată exact aceeaşi situaţie:

autorităţile române sunt obligate să folosească limbile minorităţilor în paralel cu limba română.

Deocamdată doar acolo unde acestea sunt 20% sau mai mult… adică în mari părţi ale Transilvaniei. Şi mai ales în acelea care încă nu şi-au revenit după genocidul hortist împotriva Românilor, Evreilor şi Ţiganilor din 1940-1944. Genocid reluat în Regiunea Autonomă Maghiară, condusă sistematic de comuniştii maghiari (fapt verificabil prin comparaţia populaţiei româneşti, evreieşti şi ţigăneşti din zonă în anul 1952 şi respectiv acum).
Deocamdată, pentru că se pregăteşte eliminarea acestei limitări. Chiar şi în această lege, respectiv în OUG 57/2019, Art. 94, alin. 2, se prevede că folosirea limbii minorităţilor locale poate fi impusă de autorităţile locale, dacă aşa vor, şi acolo unde „cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale nu ating ponderea prevăzută la alin. (1)”. Adică şi acolo unde Ungurii sau Ruşii sunt sub 20%, dacă autorităţile sunt convinse că este bine, au puterea să impună folosirea limbii ungureşti sau ruseşti în paralel cu limba română.
Şi cât de uşor este să convingi autorităţile din Republica România!

În forma adoptată de Senat în 8 Aprilie 2020 se schimbă doar numerotaţia articolelor. Măsurile luate sunt nu doar la fel de rele, ci chiar mai rele, impunându-se obligaţii suplimentare angajaţilor statului (cică român) în folosirea limbilor minorităţilor. De acum România devine stat multinaţional. Oficial.

Pe scurt, Senatul a dat o puternică lovitură statului, încălcând prevederile Constituţiei României cu o neruşinare totală. Prin legea 342/2019, respectiv OUG 57/2019 şi prin legea 88/2020 Republica România devine, cum am arătat, stat multinaţional. În doi-trei paşi, urmează sfărâmarea ei.
Lovitura a fost dată printr-un acord între UDMR, PSD, PNL, PMP, USR etc., singura explicaţie pentru tăcerea armonioasă a tuturor acestor partide asupra legii în cauză, singura explicaţie pentru liniştita adoptare a ei.
Reacţiile „patriotice” ale politicienilor faţă de legea autonomiei Ţinutului Secuiesc sunt doar o perdea de fum. De la Klaus Iohanis la Traian Băsescu, de la conducerea PSD şi PNL până la cea a Ungariei, se joacă un teatru teribil spre a se ascunde avansarea legilor care distrug integritatea statală, lingvistică, teritorială, culturală etc. a României.

Oare când veţi înţelege că partidele parlamentare sunt doar măşti ale caracatiţei PCR-Securitate? O caracatiţă fără sentiment naţional, gata să vândă statalitatea şi teritoriul României pe bucăţi, după ce deja a vândut orice altceva putea să vândă.
Dormiţi liniştiţi, politicienii lucrează… Nu pentru voi, fiţi siguri.

Mihai-Andrei Aldea

Tricolorul

 

Magazin DSV

The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Autonomia ungurească în România şi autonomia germană în Israel

Prăpastia ce îi desparte pe Unguri de Români este una doctrinară:

Ungurii sunt convinşi că ei sunt o rasă superioară (uneori având mărinimia să nu o declare deschis), iar Românii (şi ceilalţi vecini din Europa) sunt o rasă inferioară (idem); Ungurii sunt convinşi existenţa lor în sine este o binecuvântare pentru cei peste care au venit; Ungurii sunt convinşi că au o cultură superioară (uneori având mărinimia să nu o declare deschis), iar Românii (şi ceilalţi vecini din Europa) au o cultură inferioară; Ungurii sunt convinşi că „religiile lor” sunt superioare, iar Ortodoxia, desigur, infinit inferioară. Ungurii sunt convinşi că orice păcate ar avea la nivel naţional le sunt deja iertate de Dumnezeu (o spun chiar în imnul lor); Ungurii sunt convinşi că cei din „popoarele inferioare” îi urăsc îngrozitor – şi strict din invidie şi prostie –, conspirând neîncetat spre uciderea Ungurilor şi distrugerea Ungariei; Ungurii sunt convinşi că au fost şi sunt blânzi şi drepţi, oricare ar fi instrumentele pe care le-au folosit spre a-i ţine sub puterea lor pe Români, Slovaci, Croaţi, Sârbi etc. (chiar şi dacă aceste instrumete sunt genocidul cultural şi fizic, incluzând uciderea în masă, violul în masă, torturi demonice, impunerea unei culturi şi limbi străine băştinaşilor etc.).

Aceste convingeri fac parte din bagajul oricărui om cu educaţie ungurească.
Este adevărat, sunt unii care, în urma contactului cu alţi oameni – uimitor: oameni! – îşi dau seama că propaganda în care au fost crescuţi are mari goluri chiar în punctele esenţiale.
Dar cei mai mulţi, şi mai ales politicienii, ţin de aceste idei cu o religiozitate fanatică. Doar extremismul islamic egalează această trăire maghiară.

Cei care au avut de-a face cu Ungurii zi de zi ştiu din experienţă câteva lucruri:
– sunt Unguri civilizaţi, politicoşi, prietenoşi;
– sunt Unguri mitocani, agresivi, neprietenoşi;
– sunt Unguri care trec peste problema Transilvaniei, Banatului, Maramureşului şi celorlalte teritorii pe care Ungaria le revendică – până şi oficial – Românilor (printre aceste teritorii fiind şi Oltenia, Muntenia şi Moldova);
– sunt Unguri care se agită şi chiar explodează pe problema Transilvaniei, Banatului, Maramureşului etc.
Dar toţi aceşti Unguri, cu rare excepţii, dacă se dă ordin de la conducerea ungurească, se vor ridica împotriva Românilor. Aşa cum au făcut-o în 1848-1849 (cca. 40.000 de Români masacraţi de vecinii şi prietenii Unguri), aşa cum au făcut în 1940-1944 (peste 60.000 de Români şi Evrei asasinaţi, peste 500.000 de Români, Evrei şi alte etnii fugiţi din Ungaria în România), aşa cum au făcut-o în Martie 1990 etc.
Cine cunoaşte genocidul unguresc anti-românesc şi anti-evreiesc săvârşit în timpul celui de-al doilea război mondial nu poate să nu se cutremure de neomenia infinită a unui popor ce se declară „superior” şi „civilizat”.
Cine cunoaşte educaţia dată copiilor maghiari din România de astăzi ştie că ei sunt îndoctrinaţi cu ideile următoare:
– acesta este pământul Ungurilor;
– Românii au fost primiţi aici de Unguri din mărinimie (Românii fiind nişte sărăntoci morţi de foame veniţi la cerşit din Sud);
– Românii au furat acest pământ Ungurilor prin perfidie şi trădare, săvârşind nenumărate crime împotriva Ungurilor;
– Ungurii din România gem sub cizma românească, spre durerea fraţilor lor din Ungaria;
– Ungurii viteji se vor ridica şi vor elibera pământul unguresc aflat sub ocupaţie românească, pedepsind bestiile de Români.

Pe scurt, Ungurii de astăzi primesc exact aceeaşi educaţie fantatic xenofobă şi mai ales anti-românească. Aceeaşi cu cea pe care o primiseră atunci când au intrat în Ardealul de Nord.
Ca şi atunci, şi acum există o minoritate ungurească decentă, străină de fanatism, care vrea o bună convieţuire cu Românii sau alte etnii.
Ca şi atunci, minoritatea decentă nu va conta.
Puterea este a celor care dirijează educaţia extremistă, adică a extremiştilor.

În clipa de faţă Camera Deputaţilor a aprobat – diplomatic, „tacit” – proiectul de lege 670/2019. Proiect privind „autonomia Ţinutului Secuiesc”. Adică autonomia ungurească în inima României.
Ultima oară s-a petrecut acest lucru sub ocupaţie sovietică.
Acum PSD, PNL, USR, PMP şi ALDE, partidele urmaşilor P.C.R. şi ai Securităţii, fac acest lucru fără nicio presiune externă semnificativă. Doar din ura lor naturală pentru ceea ce este românesc, pentru România.
Aşa cum au cedat şi teritoriile româneşti din Nord şi Est către Ucraina.
Aşa cum impun vaccinarea obligatorie.
Aşa cum lasă Poliţia şi Jandarmeria să bată oameni pe stradă, să dea amenzi ucigătoare, să împingă oamenii la sinucidere.

Acest act al Camerei Deputaţilor este echivalent cu înfiinţarea unui Ţinut Autonom German în Israel.
Chiar dacă Germanii de astăzi nu sunt cei din vremea lui Hitler (din păcate foarte mulţi Unguri sunt la acel nivel), cum ar putea cineva să ceară Evreilor autonomie germană pe teritoriul lor? Adică autonomia urmaşilor celor care au încercat să-i extermine! Şi Ungurii au încercat să îi extermine pe Români. Păstrând proporţiile, este o situaţie similară.
Dar, da, nu este prost cine cere, este prost cine dă – zice un proverb românesc. Prost sau vândut?

Cine m-a crezut atunci când am spus că se va ajunge la autonomia ungurească în România, că toate partidele parlamentare sunt comunistoide şi reîncarnările FSN ?
Uitaţi-vă mai jos, vedeţi şi înţelegeţi.
Şi poate vă treziţi!

Proiect de lege 670/2019 mărime medie
Proiectul de lege 670/2019 la Camera Deputaţilor, Parlamentul (cică!) României
Derularea procedurii legislative b
Derularea procedurii legislative la Camera Deputaţilor pentru Proiectul de Lege 670/2019 Jos vedeţi că pe 23 Aprilie 2020 a fost adoptat şi înaintat către Senat

Dând click aici puteţi vedea masacrele săvârşite de Unguri în Ardealul de Nord, „în numele dreptului maghiar şi al patriei maghiare”, ca să cităm o formulă tipică a acelor zile. Care, prin grija partidelor parlamentare, par să se întoarcă.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Proiectul de lege adoptat de Camera Deputaţilor (click).

P.P.S. Cine vrea să înţeleagă ce înseamnă stăpânirea ungurească în Transilvania, click aici.

Magazin DSV

The Way to Vozia…

Îndem la luptă

Manipulări COVID-19

Există o avalanşă de manipulări făcute de mass-media în această perioadă. Unele dintre ele sunt într-o asemenea măsură similare, încât mulţi se întreabă, pe drept cuvânt, dacă sunt coordonate. Pentru că, după cum am mai arătat, se fac afaceri mari, chiar uriaşe, în această vreme de spaimă.
Voi arăta acum câteva dintre aceste manipulări. Toate având rostul de a îngrozi cititorii, de a împrăştia panică sau de a impune prin panică anumite afaceri. Acţiune pur şi simplu criminală.

1. În Revista Euractiv, de limbă engleză, apare un articol „Romanian’s government bans food consumption in restaurants as confirmed cases rise to 277” semnat sub numele Bogdan Neagu [textul în engleză reproduce exact textul citat]. Articolul, teoretic referitor la 18 Martie dar „continuously updated” (actualizat continuu) începe cu un sumar cu litere groase, care ar fi, într-un fel, esenţa (şi temelia) materialului:

On Saturday (21 March), the number of cases reached 367 with 14 persons in intensive care units, and 3 severely ill, public health authorities said. More than 4,200 people are in quarantine, while almost 55,200 are under monitoring in self-isolation.

Trebuie observat aici că autorul sau editorul, din pricini tainice, ascunde publicului faptul că peste 60 de persoane au fost vindecate de COVID-19 în urma tratamentului administrat de medicii români! (Conform Ministerului de Interne al României!) Un fleac, nu-i aşa?
De asemenea, autorul ascunde faptul că tratamente pentru COVID-19 au fost anunţate oficial de medicii francezi şi de Guvernul Chinez. Şi tratamentul găsit de francezi a fost confirmat oficial de Statele Unite ale Americii. Un fleac, nu-i aşa?
Textul, în forma originală, este pe cât de sumbru poate să fie. Nu lasă să se vadă nicio speranţă, subliniază cazurile grave şi ignoră total vindecările şi apariţia tratamentului.
Aceasta se numeşte manipulare.

2. Chiar astăzi Mediafax a publicat un articol intitulat „Primul deces din cauza COVID-19 pe teritoriul României” (semnat cu numele Cosmin Pirv). Titlul este o manipulare tipică, deoarece textul arată (corect!) că este vorba despre un om bolnav de cancer în fază terminală! Altfel spus, este iresponsabil să pretinzi că a murit „din cauza COVID-19” în condiţiile în care omul era pe marginea morţii de multă vreme.
Adică este o manipulare a informaţiei spre a provoca panică.

3. O formă ceva mai moderată a acestei manipulări apare în pagina dedicată epidemiei COVID-19 de Digi24. Aceasta are corectitudinea să informeze asupra cazurilor de vindecare (64 la ora publicării articolului). Dar cade şi ea în capcana spectaculosului şi declară că „Două persoane care aveau şi alte afecţiuni grave au murit din cauza COVID-19„. Obervaţi cum sursa de comunicare, adică Grupul de Comunicare Strategică şi Ministerul de Interne al României NU spune că cei doi ar fi murit „din cauza COVID-19”! Spune doar că aceştia erau şi purtători de (infectaţi cu) „noul tip de coronavirus”.
Ca urmare, conform regulilor de etică jurnalistică, pentru a face o asemenea afirmaţie ar fi trebuit să se indice măcar o sursă autorizată care să o confirme. Nu există aşa ceva în materialul prezentat de Digi24.
Textul oficial spune

Astăzi, 22 martie, au fost înregistrate primele 2 decese pe teritoriul României ale unor pacienţi infectaţi cu noul tip de coronavirus. Este vorba despre pacientul în vârstă de 67 de ani confirmat cu COVID-19 pe 18.03.2020 la UPU din cadrul Spitalului Filiași și transferat în aceeași dată la SCBI Craiova, pacientul avea afecțiuni preexistente foarte grave, patologie neoplazică în stadiu terminal (cancer). Al doilea pacient, în vârstă de 74 de ani era internat la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale Dr. Victor Babeş – București, transferat de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, având o boală cronică preexistentă pentru care se afla în programul de dializă.

Altfel spus, specialiştii confirmă că cei doi oameni, bolnavi extrem de grav, gata să moară în orice clipă, aveau şi COVID-19. Nu că această gripă ar fi fost cauza morţii!
Deci, ştiinţific, nimeni nu poate pretinde că cei doi pacienţi ar fi murit – Dumnezeu să îi odihnească! – din cauza COVID-19. Dar pentru impact mediatic, se trece peste.
Tot manipulare.

4. Un deputat PNL de excepţie – în sens negativ –, susţinător al ISIS până la nivelul de a cere ruperea relaţiilor României cu Siria, iniţiator şi susţinător al legilor de cenzură a gândirii şi exprimării, vine acum cu o nouă propagandă nazist-stalinistă.
Cititorii sunt rugaţi întâi să îşi amintească de faptul că şi Hitler şi Stalin îşi închipuiau că au stăpânire asupra cetăţenilor până la cel mai intim nivel. Inclusiv putând să le impună tratamente medicale, chiar şi experimentale.
Desigur, nu exista o justificare morală, etică, juridică şi cu atât mai puţin medicală pentru această purtare. Dar dacă „Partidul cere”, „prostimea trebuie să se supună”.  Cei care se opun sunt „răi”, „inculţi”, „retrograzi”, „duşmanii progresului”, „duşmanii umanităţii” etc. Şi trebuie zdrobiţi de „unitatea poporului” „în jurul conducătorilor iubiţi”, „pentru progres”, „pentru viitorul luminos” etc. Chiar dacă acest „progres” ori „viitor luminos” înseamnă de fapt o lume de sclavi (Orwell, 1984 !) Pentru că, dincolo de toate pretenţiile de libertate, regimurile de stânga sunt cele mai dictatoriale regimuri din toată istoria modernă şi contemporană.
Ca urmare, şi insul în speţă, deşi teoretic a jurat să apere Constituţia României şi Drepturile Omului, vine cu un articol furibund – din păcate, chiar pe Digi24 – şi cere „vaccinarea obligatorie”.
Articolul este tipic propagandei comuniste sau naziste. Înfierează cu mânie de politruc pe cei care ar îndrăzni să aibă alte păreri decât el, face miştouri de şanţ, se înfierbântă de înălţătoare grijă pentru omenire şi viitorul strălucit care urmează dacă se impune renunţarea la libertate şi vaccinarea obligatorie. Şi, desigur, descrie măsurile impuse de sus ca fiind o renunţare „voluntară” a poporului la drepturile sale… cu toate că nu a existat nicio consultare populară pe temă! Aşa cum nu vrea consultare populară nici pe tema vaccinării obligatorii.
În cele peste 390 de cuvinte sau peste 2390 de caractere ale textului (incluzând titlul), autorul nu dă nici măcar un argument ştiinţific. Nici măcar unul! Textul este exclusiv o declamaţie emoţional-manipulatorie, un angajament la lupta de clasă împotriva celor care nu acceptă vaccinarea obligatorie. Vom explica mai jos care este situaţia vaccinurilor din punct de vedere ştiinţific, astfel încât să devină şi mai limpede manipularea nazist-comunistă a deputatului PNL care sprijină terorismul islamic.

Vaccinurile şi serurile sunt adeseori confundate şi unite sub cuvântul „vaccin”, deoarece amândouă presupun injectarea (care, după caz, poate să fie subcutanată, intramusculară sau intravenoasă).
Deosebirea dintre ele constă în faptul că vaccinurile propriu-zise au ca scop imunizarea celui vaccinat împotriva agenţilor patogeni sau otrăvuri, în vreme ce serurile transferă prin injectare „instrumentele de luptă” împotriva unor agenţi patogeni sau otrăvuri.
De pildă, „vaccinul anti-venin” (de cobră, şarpe cu clopoţei, viperă etc.) nu este de fapt un vaccin, ci un ser. Vaccinul se face unor animale – precum caii –, folosindu-se doze extrem de diluate de venin, care sunt crescute încetul cu încetul până la dozele letale. Odată ce a fost imunizată vietatea se face o extragere a serului din sângele respectiv. Serul injectat luptă împotriva veninului din organismul omului, salvându-l.
Similar există vaccinuri şi seruri şi pentru prevenirea sau tratarea infecţiilor (bolilor produse de agenţi patogeni).
Pentru cititorul care este şocat de aceste informaţii, un mic ajutor:

SER, seruri, s. n. Partea lichidă a sângelui. ♦ Lichid extras din sânge sau preparat pe cale artificială care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară și este folosit în scopuri terapeutice. [s.n.] Ser sangvin = plasmă sangvină din care s-a extras fibrinogenul. Ser imun = ser sangvin provenit de la un animal vaccinat care, introdus în organism, conferă o imunitate pasivă. Ser fiziologic = soluție salină foarte diluată, apropiată de compoziția serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sânge în diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc. – Din fr. serum, lat. serum.” (Cf. DEX 2009; a se vedea şi site-ul esenţial pentru limba română dexonline.ro)

Dincolo de mica lămurire privind vaccinurile şi serurile, mă întorc la exemplul dat cu serul anti-venin. Este un ser esenţial pentru salvarea a nenumărate vieţi omeneşti în întreaga lume. Chiar şi în Europa, unde viperele au fost aproape exterminate, au fost – şi mai sunt – cazuri de muşcături şi, respectiv, de oameni salvaţi prin serul anti-viperin. Însă cu excepţia continentului îngheţat pe toate celelalte continente există mult mai multe cazuri (a se vedea teribila statistică prezentată aici!). Peste 5.000.000 de oameni (da, peste cinci milioane!) sunt muşcaţi anual! În ultimii zece ani cca. 60.000.000 (şaizeci de milioane) de oameni au suferit asemenea atacuri. În medie peste 100.000 (o sută de mii) de oameni mor anual din pricina muşcăturilor şerpilor veninoşi. Adică mult peste un milion de oameni au murit din această cauză în ultimul deceniu!
Cumplit, nu-i aşa?

În tot acest flagel care bântuie Omenirea, serurile sunt un mare ajutor… dar cu limitele sale. Şi cea mai dureroasă limită nu este, cum s-ar crede, cantitatea insuficientă, accesul greu la seruri etc. Nici măcar faptul că pentru unele veninuri nu se pot realiza seruri.
Cea mai dureroasă limită este alergia. Da, alergia. Imensa majoritate a celor injectaţi cu ser în urma unei muşcături de şarpe veninos scapă cu viaţă. Dar capătă alergie faţă de ser! Ca urmare, la următoarea muşcătură serul nu îi mai poate ajuta deloc. Şi cum foarte mulţi locuiesc în zone bântuite de şerpi veninoşi…
Şi atunci, de ce nu sunt vaccinaţi? De ce nu sunt imunizaţi treptat împotriva vaccinurilor, aşa cum se face cu animalele pentru obţinerea serului? Doar este un flagel cumplit, mai grav decât COVID-19!
Pentru că nu se poate! 
Şi nu este vorba doar despre faptul că imunizarea cere mult timp. Este vorba despre faptul că unii nu suportă nici cantităţi mici de venin. Sau dezvoltă alergii (mult) înainte de a se ajunge la doza care ar fi fost letală în mod natural. Altfel spus, există o şansă mare ca vaccinarea de acest fel să îi omoare sau să îi schilodească. Şi există şi multe alte complicaţii medicale ce pot fi provocate astfel…
Ca urmare, nu se practică vaccinarea oamenilor pentru imunizarea la veninuri de şarpe sau scorpion sau păianjen. Pentru că folosirea serului garantează o rată de supravieţuire mult superioară.

Am dat acest exemplu pentru ca oricare cititor să poată înţelege: vaccinarea poate fi bună sau poate fi rea în funcţie de o serie de factori complecşi; injectarea serurilor poate fi bună sau poate fi rea în funcţie de o serie de factori complecşi. La fel este pentru toate vaccinurile şi, de fapt, pentru toate tratamentele medicale! 

Trebuie subliniat un fapt esenţial: în medicină nu există panaceu. În medicină nu există un leac, un tratament, oricare ar fi el, „universal valabil”.
Totdeauna medicul trebuie să se uite bine la pacient, la istoricul lui şi al familiei lui, şi să cântărească foarte bine ce tratament poate fi aplicat. Şi, chiar şi aşa, se întâmplă ca anumiţi factori să nu fie descoperiţi.

Un fapt concret şi dureros, trecut sistematic sub tăcere de surse lipsite de obiectivitate, este acela al nenumăratelor morţi din Italia dintre cei vaccinaţi antigripal. Acest fapt, deşi prezent în rapoartele medicale oficiale, este ocultat şi de mass-media şi de politicieni şi de „medicii de serviciu” ai politicienilor. Dar de ce au avut loc aceste morţi printre cei vaccinaţi antigripal? Să vedem problema!

Reglementările clare şi certe, verificate de-a lungul a peste un secol, cer ca un vaccin – vă amintiţi? cel care produce imunizarea organismului la un agent vătămător! – să fie administrat la cel puţin 30 de zile de orice alt vaccin, sau de orice altă boală (mai ales infecţioasă).
De ce?
Pentru că la fiecare vaccin organismul reacţionează ca faţă de o îmbolnăvire. Consumă foarte multă energie, ca şi când s-ar lupta cu o boală (otrăvire) adevărată. Dacă în timpul acestui război mai intervin şi alţi duşmani – de această dată activi – situaţia devine foarte gravă. Există foarte mari şanse ca organismul să rămână concentrat pe duşmanul iniţial (simulat prin vaccin) şi să lupte foarte slab sau de loc împotriva celui nou. De asemenea se poate ca organismul să fie epuizat de prima luptă şi să nu poată arunca în luptă noi resurse.
Dacă la această situaţie se adaugă şi alte boli sau comorbidităţi, vaccinul administrat greşit devine criminal.

Vaccinările anti-gripale se fac împotriva câtorva tulpini de viruşi gripali; cele bănuite a urma să se răspândească mult în sezonul care urmează (toamnă sau primăvară). Dacă previziunea e corectă şi vaccinul este administrat corect, cel vaccinat va trece prin sezon fără să facă gripă. Dacă previziunea este greşită (sau vaccinul este administrat greşit) cel vaccinat va fi mult mai vulnerabil în faţa gripei decât cei nevaccinaţi.
Acest ultim fenomen s-a manifestat şi în Italia, unde foarte mulţi bătrâni vaccinaţi împotriva gripei comune au căzut victimă gripei COVID-19.
Ceea ce arată că nu orice vaccin este bun în orice situaţie. Altfel spus, că vaccinarea obligatorie şi „în orb”, aşa cum o doresc unii, duce la consecinţe extrem de grave.
(A se vedea şi prevenţia făcută de Britanici pentru cei care s-au vaccinat antigripal!)

Un aspect pe care l-am amintit şi care trebuie ţinut minte este acela al administrării corecte a vaccinului.
Ce înseamnă acest lucru?
Înseamnă ca
– vaccinul să fie necesar (vaccinare inutilă = medicamente luate fără motiv = înrăutăţirea stării de sănătate)
– persoana „de vaccinat” să poată primi un asemenea vaccin (să nu aibă alergii, să nu aibă alte infecţii, să nu fi fost vaccinată recent etc.)
– persoana „de vaccinat” să fie corect şi deplin informată asupra necesităţii vaccinului, regulilor de urmat (pre- şi post- vaccin) şi să îşi dea consimţământul liber şi informat pentru tratament
– vaccinul să fie de calitate (în Republica România de mai multe ori „iubiţii conducători” au adus şi împrăştiat în sistemul de sănătate vaccinuri de proastă calitate)
– vaccinul să fie păstrat bine şi administrat înainte de expirare (în Republica România de mai multe ori au existat cazuri de proastă păstrare a vaccinurilor şi de administrare a unor vaccinuri expirate sau în curs de expirare – primul meu copil era să moară de la un asemenea vaccin, şase luni s-au luptat medicii să o salveze…)
– să fie urmărită cu grijă starea pacientului post-vaccinare (în Republica România acesta este un vis pe care doar cei foarte bogaţi şi-l pot împlini, la clinicile particulare)

Trebuie subliniat aici că vaccinurile şi serurile sunt acte medicale invazive, prin care se introduc brutal în trupul pacientului substanţe care îi pot schimba în bine sau în rău întreaga viaţă. Ca urmare administrarea lor este un act medical ce necesită o deplină probitate medicală. Care include, fireşte, şi consimţământul informat, anticipat şi liber (FPIC).

Vaccinarea obligatorie constituie, prin urmare, un act profund abuziv, care batjocoreşte etica medicală şi libertatea persoanei. Este ca şi când cineva ar impune ca obligatorii operaţiile de apendicită, sinuzită, deviaţie de sept etc. pentru persoanele sănătoase. Fără ca, desigur, să îşi asume răspunderea pentru urmările negative provocate unor pacienţi.

În sfârşit, mai aduc aminte şi de faptul că pentru calitatea actului medical public – oricare ar fi acest act medical – este nevoie ca sistemul de stat să fie de calitate. Dacă există corupţie, actul medical este afectat. De pildă, în loc de dezinfectanţi de calitate ajung în spitale, clinici şi cabinete medicale, prin corupţie, dezinfectanţi de proastă calitate. În loc de vaccinuri bune ajung în sistem vaccinuri de proastă calitate, în curs de expirare etc. În loc de paturi bune în spitale sunt paturi vechi, de proastă calitate. Etc. Asta se întâmplă într-un sistem corupt. Şi dacă acest sistem corupt îţi impune tratamente medicale, acestea vor fi, de asemenea, de proastă calitate. Făcând extrem de mult rău.

Ca urmare, feriţi-vă de toate manipulările.
Feriţi-vă de manipulările panicarde, care încearcă să speculeze temerile oamenilor.
Feriţi-vă şi de manipulările nazisto-bolşevice, prin care se pretinde că impunerea unui act medical este o cerinţă de partid cu valoare absolută, sau că prin tratamentul x Omenirea este salvată şi lansată către un viitor luminos. Sunt doar mijloace prin care se lansează afaceri uriaşe, în care se vând felurite tratamente fie inutile, fie unor oameni care nu au nevoie de ele (sau chiar nu au voie să le ia). Puţin în alt domeniu, dar cu o masivă implicare medicală ne-etică şi imorală, este cazul DDT-ului, „praful universal” ce era „garantat nevătămător pentru oameni” şi care a produs milioane de malformaţii.
Discernământul rămâne virtutea supremă. 

Mihai-Andrei Aldea

P.S. Am fost întrebat de ce uneori spun articol semnat, scris ori apărut „sub numele X”. Răspunsul este că atunci când nu cunosc sigur dacă este un autor real sau un pseudonim prefer această formulare.

P.P.S. La cererea cititorilor am mai adăugat unele legături (link-uri) către surse in Italia şi Marea Britanie. Poate explic altădată ce este FPIC pe larg, pe scurt este exact consimţământul liber (free), anticipat (prior) şi informat.

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă