Cântec de cruciat, de Ionel Zeana

Cântec de cruciat

Memoriei lui Cola Burecu,
mort în greva foamei la Aiud

Am îmbrăcat
Armura grea de cruciat
Și-o armă am smucit să-nfrunt
Balaurul și iadul crunt.

Pornii în veac ca un bolid fierbinte,
Să curm domnia cruzilor Irozi.
Tresar strămoșii aprigi din morminte:
Arcași, panduri, hatmani și voievozi.

De pe balconul sfântului trecut,
Mi-aruncă grațioasele domnițe,
Pe zalele de gloanțe, ca pe scut,
Surâsul alb și negrele șuvițe.

Îmi arde gândul ca un curcubeu
Pe frunte sprijinit de bolțile senine.
Mă binecuvântează Dumnezeu
Și sfinții din icoane bizantine.

Văzduhul Țării triste mă sărută
Și mă îmbrățișează ca o mamă,
La sânul ei c-o lacrimă durută,
Pădurea de smarald și de aramă.

Îmi joc destinul ca pe-un mânz în goană
Și viața-n vârful țevii ca pe spadă…
Hei, Neam al meu! Slăvita ta icoană
Ți-o cânt cu toți haiducii din baladă!

Pornii să-nfrunt, în răzvrătirea-mi cruntă,
Călăii cu privirile ursuze.
De-acum visez o moarte ca o nuntă,
Cu zâmbetul ca un stindard pe buze.

Îmi bate pliscul pajurei rotate
Sub coastele lucioase ca argintul…
Domnițe dragi, cu mâini catifelate,
Turnați-mi peste răni balsam, alintul!

Cum străjui viitorul și trecutul
Și calc cu pas arhanghelesc prin vreme,
Îmi ard cartușierele ca scutul,
Să sparg în țăndări lanțuri și blesteme.

Și scapăr tot de pajuri și de steme!

Ionel Zeana

 

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndemn la luptă

Aici eu sunt stăpân, de Ionel Zeană

Aici eu sunt stăpân

de Ionel Zeană

Aici eu sunt stăpân.
Și neam de neamul meu sărac,
A stăpânit aici prin veac
Cu vrere aspră de român.

Aici eu sunt stăpân.
Istoria m-a tras adeseori pe roată
Dar am crescut mai tare Detunată
Din propria-mi cenușă de român.

Aici eu sunt stăpân.
În mine își dau mâna toți:
Și scumpi nepoți și strănepoți –
Și-i simt, foșnind ca un gorun.

Aici eu sunt stăpân.
În lutul ăsta drag dorm toți străbunii mei
Și voi dormi alăturea de ei
Și eu și neam de neam român.

Aici eu sunt stăpân.
Nu hoardele zălude și flămânde
Și nu mă sperie nici lanțuri, nici osânde,
Ci neclintit sub fulgere rămân.

Aici eu sunt stăpân.
Cioplit în cremene și-n dinamită,
Calc apăsat și dârz peste ursită,
Cu neînfrânta-mi cerbicie de român.

Aici eu sunt stăpân
Și-nfrunt cutezător pe-aceste plaiuri
Netrebnicele stârpituri și graiuri
Și sub restriști încrezător rămân
În steaua mea înaltă, de Român,

C-aici eu sunt stăpân!