Jurnalul fericirii: răspunsuri pentru azi

Jurnalul fericirii: răspunsuri pentru azi

De multe ori, dar poate de prea puține ori, am spus: Citiți Jurnalul fericirii! Pentru mine, este cea mai bună carte de teologie din ultimele secole.
Prea mulți au crezut – sau mai cred – că am vorbit ”simbolic” sau ”metaforic” (după cum mi se plângea un copil duhovnicesc, ce nu a citit cartea, că ar fi înțeles).

Dar adevărul este că trăim într-o dictatură tot mai brutală. O dictatură cu față umană – după cum o descria senin și zâmbăreț un tovarăș de drum cu Nicolae Ceaușescu, după tipicul comunist fiind și cel care l-a ucis, că așa fac tovarășii când vor puterea.
Revin: trăim în dictatură, și într-o dictatură din ce în ce mai brutală.
Există o închisoare digitală, dezvoltată de UE după modelul Republicii Comuniste China.
Dar, tot ca în regimurile totalitare, nu este de ajuns pentru tovarăși.
Ca urmare, au loc arestări, percheziții care să ucidă bătrânii părinți ai țintei și alte mizerii tipic totalitare. Care aduc blestem pe săvârșitori, pe părinții acestora, pe partenerii de viață ai acestora, pe copiii lor și pe toți cei care se aliază cu ei – cel puțin dacă ne luăm după ce spun Sfintele Scripturi.

Dar ce are de făcut un Creștin, sau un om care vrea să fie ucenic al Domnului Iisus, trăind în această dictatură?

Răspunsurile se pot afla mai mult decât oriunde, mi se pare mie, citind cu sufletul deschis Jurnalul fericirii, de Nicolae Steinhardt.

Se găsesc acolo răspunsuri deosebit de folositoare: sunt răspunsurile date de cel care a trăit creștinește, demn și vesel în dictatură.
Așa cum ar trebui să vrem toți să trăim.

Jurnalul fericirii se găsește, din fericire, și în format pdf, liber, așa cum și-ar fi dorit și autorul.

Se poate ca unele dintre afirmațiile culturale, personale sau politice ale Jurnalului fericirii să fie diferite de cele ale cititorului – așa cum mi s-a întâmplat și mie, așa cum li s-a întâmplat și altora.
Dar chiar și aceste părți fac parte din libertatea pe care a trăit-o, sub o cumplită și deplin inumană dictatură, autorul. O libertate pe care putem să o învățăm și să o câștigăm prin lecțiile de libertate sub dictatură pe care le dăruiește, cu multă dărnicie, cartea.

Mi se pare cea mai bună carte de teologie din ultimele secole pentru că dă sfaturi practice, răspunsuri concrete.
Alte cărți de teologie te duc poate la regulile generale corecte, sau la aplicarea particulară – a autorului sau a personajului preferat de autor. Dar sunt departe de a constitui acel manual al mersului pe jos de care avem atâta nevoie.
Cred că pentru mireni, în clipa de față Jurnalul fericirii este cea mai apropiată carte de Patericul egiptean, așa cum îl vedea și descria marele Bartolomeu Anania: cititorul va fi poate scandalizat de prezența căderii (sau a altor lucruri neplăcute) dar va învăța și lecția ridicării, redresării, întăririi… până la urmă a libertății întru Christos.

Citiți Jurnalul fericirii, excepțională școală a libertății sub dictatură.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Pentru cei care cred că nu suntem într-o dictatură, care cred că nu va veni nicio dictatură omenească, merită amintit că există mereu dictatura spirituală pe care caută diavolii și slujitorii lor să o instaureze. Amenințare pentru care, da, Jurnalul fericirii este o excepțională școală de apărare.

Pușcăria digitală. Date personale publice și programări medicale STRICT online

Regimul neonazist al UE este un regim la care o mare parte a clasei politice din România (nicidecum românească) a aderat cu zel fanatic.
Îi spun regim neonazist, dar la fel de bine i se poate spune comunism cu față umană sau regim neobolșevic.

O nouă măsură a acestui regim este „portalul național e-SănătateaMea”, o mizerie finanțată prin PNRR, adică prin banii noștri trecuți prin multe mâini și jefuiți repetat.

Ce este „portalul național e-SănătateaMea”, dincolo de formularea de tip propagandă nazistă ori bolșevică?

Este IMPUNEREA de către mafia politică UE a postării datelor medicale în baze de date internaționale, cu o afișare și în România sub masca unui portal poreclit „SănătateaMea” (adică sănătatea buzunarelor mafiei politico-medicale).

Mai mult, „pentru binele cetățenilor” (precum Hitler, Stalin și Pol-Pot), se vor aduna aici toate datele medicale ale tuturor cetățenilor români și se vor IMPUNE accesări fără de care se interzice orice act medical mediat de stat.
Adică și firmele private de sănătate – clinici, spitale ș.a.a. – vor fi obligate să raporteze toate acțiunile care implică asigurări de sănătate sau alte interacțiuni cu sistemul de stat amintitului sistem IT de control politic al sănătății cetățenilor.

Desigur, mâncătorii de promisiuni electorale ai clasei politice neonaziste ne promit că vor realiza un „sistem de acces strict securizat”.
La fel cum au promis și că „cardul de sănătate salvează vieți”, deși doar a chinuit viețile cadrelor medicale și pacienților.
La fel cum au promis și că „cardul de sănătate face parte dintr-un sistem sigur”, dar sistemul a picat de sute de ori.
Circa jumătate de miliard de euro s-a dus pe gârlă cu sistemul, cardurile, întreruperile și alte binefaceri promise de clara politică.

La fel de sigur este, sunt sigur, și acest sistem IMPUS Românilor fără cea mai mică informare și consultare, fără aviz liber și informat, dar cu încălcarea Constituției României.
Ca de obicei, încălcare în care clasa politică joacă un rol esențial.

Atât pentru că această clasă politică neonazistă IMPUNE publicarea datelor personale, cât și pentru că IMPUNE folosirea sistemelor IT.

Voi sublinia faptul că postarea datelor personale medicale în baze de date IT este echivalentă cu publicarea lor, deoarece sunt la îndemâna tuturor persoanelor implicate în administrarea bazelor de date.
Pe când datele medicale aflate în dosare sunt accesibile STRICT personalului medical competent: niciun îngrijitor, electrician, mecanic etc. nu are acces legal la ele.
Deosebirea este uriașă, dar este departe de a fi singura.
Pentru că este comun în zona IT transferul bazelor de date de pe un server pe altul – sau dintr-o fermă de servere în alta. Ceea ce înseamnă că oricând bazele de date personale medicale pot ajunge în state care, delicat spus, au o politică permisivă în privința administrării acestora.

Un alt abuz în afară de cele amintite, de asemenea evident anti-constituțional, este IMPUNEREA folosirii de către cetățeni a unui sistem IT în orice domeniu al vieții de stat.
Pentru că o asemenea IMPUNERE include, evident, IMPUNERE către cetățean a instruirii IT și a deținerii de dispozitive IT – sau, respectiv, dependența totală, la nivel de iresponsabilitate, de cineva care posedă asemenea lucruri.
Asta cu toate că, trecând peste alte prevederi constituționale, se pretinde în Constituția României că statul nu ar face deosebiri „de opinie, … de avere sau de origine socială” (Art. 4, pct. 2).

Legea care promovează neonazistul sistem „e-SănătateaMeaINTERZICE accesul demn și egal la servicii medicale de stat pe criterii de avere și statut social.

Pușcăria Digitală înaintează, iar lumea doarme.
Sau, și mai rău, votează mafia politică ce o instaurează.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea