În războiul pentru adevăr există propagandă și propagandă. Propaganda adevărului și propaganda minciunii. Dacă vrem să fim în adevăr, trebuie să învățăm să-l căutăm, să-l deosebim de minciună, să-l păstrăm și să-l dăm mai departe. Adevărul împărtășit nu se împuținează niciodată, ci în vreme ce se răspândește aduce roade frumoase și bogate.

În disputele despre formarea Neamului Românesc s-a ivit, de cca. 80 de ani încoace, o mare și nouă temă. Romanizarea, negată în trecut de extremiștii unguri sau slavi, a început să fie negată și de oameni care, patrioți zicându-și, pretind că ne tragem exclusiv din Daci. Cu toate că în nordul Dunării trăiau și ramuri de traci-așa ziși sudici – precum Bessii, de la care Părintele Dumitru Stăniloaie derivă, argumentat, nume ca Besarab și Besarabia. Cu toate că în nordul Dunării trăiau și ramuri ilire – mai ales în Banat și Apuseni – dar și multe triburi ale Sciților – ca Iazigii între Dunărea de Mijloc și Carpații Bănățeni sau Apuseni, Agatârșii între Apuli și izvoarele Oltului și Mureșului, Roxolanii în estul Munteniei de azi etc.

Unul dintre argumentele lor – argument sau minciună? – este afirmația după care „Romanii au ocupat doar 14% (17%) din Dacia”. Afirmație asortată cu pretenția nedreptățirii lui Decebal de către „istoria/istoriografia oficială. Și în contrast cu pretenția acelorași că Dacii și Romanii vorbeau aceeași limbă, deci erau același neam.
Cifra de 14% (ori 17%) este reluată de sute de texte de internet – articole, comentarii, afirmații în dispute etc. Și, dacă este reală, ridică o problemă extrem de grea teoriei romanizării traco-ilirilor ca parte a nașterii Românilor.

Ca să lămurim lucrurile, trebuie să răspundem la două întrebări:

1. Care era întinderea Daciei?

2. Cât din această întindere a intrat în Imperiul Roman, sau Romania?

1. Deci, care era întinderea Daciei?

Cuvântul Dacia are mai multe înțelesuri.

a. Zona locuită majoritar de Daci. Aceasta corespunde, conform izvoarelor istorice, spațiului dintre Dunăre, Tisa și Prut, cel mult Nistru.
Ramuri dacice ajung mult mai departe. În spațiul celtic sau germanic, spre Nord și Apus, enclave dacice sunt presărate în multe părți ale Panoniei, în mai puține din Noricum, dar încă apar, ici și colo, până la izvoarele Dunării sau Vistula de Mijloc. Alte insule dacice sunt și în sud, până în Dardania și Tracia. Sub stăpânirea romană Daci ajung și mai departe, în Iliria, Dalmația, Epir etc., ba chiar și în Britania, Egipt sau Mesopotamia.
Dar, în toate aceste părți, Dacii erau o minoritate. Nobilă și valoroasă, dar fără a putea transforma acele ținuturi în spații dacice.

b. Dacia ca termen geografic. Ptolemeu este cel mai citat în domeniu. Hotarele indicate de el ar fi Tisa, Dunărea și Prutul sau Nistrul. Impreciziile ptolemaice au fost înlăturate cu timpul, iar din punct de vedere geografic prin Dacia se înțelegea geografic mai ales pământul dintre Tisa, Dunăre și Nistru. Iar prin Daci se desemnau geografic locuitorii acestuia (uneori precizați ca Sciți sau de altă origine, ori dovediți astfel arheologic). Desigur, faptul că cel puțin partea sudică a zonei dintre Prut și Nistru era mereu socotită ca parte a Sciției Mari complica – și complică – lucrurile. Ca și faptul că Sciția Mică – numită mai apoi Dicia sau Dobrogea – este inclusă de unii în zona geografică a Daciei (de care zonă geografică nu a aparținut niciodată).

Harta lumii după Ptolemeu, cu Dacia în vestul Pontului Euxin

Dacia după Ptolemeu

c. Dacia lui Burebista. Pe multe hărți aceasta este înfățișată între Dunărea de Mijloc și Nistru, ba chiar și dincolo de acesta, din Carpații Păduroși în Haem (Munții Hem sau Balcani). Dar în ce măsură s-a numit această țară Dacia? În Decretul lui Acornion Burebista este înfățișat ca cel mai mare dintre regii Traciei (sic!). Să fi fost acesta numele ținuturilor stăpânite de Burebista? Sau era cel de Dacia? Dat fiind că centrul stăpânirii lui – fie aflat în Muntenia, fie în Țara Hațegului – era nord-dunărean, cel mai probabil era că, totuși, Dacia era numele întinderilor peste care domnea Burebista.

Dar care era hotarul acestora?

Hotarele stăpânirii lui Burebista după cele mai multe hărți/atlase moderne

Această hartă este extrem de ciudată, dat fiind că Scordiscii au fost supuși de Burebista, iar colțul de nord-est al zonei nu se cunoaște să fi fost sub stăpânirea acestuia. Ca urmare, credem că următoarea hartă este mai exactă

Dacia sub Burebista (întindere maximă)

Trebuie să observăm faptul că aceasta este întinderea maximă posibilă pentru stăpânirea lui Burebista.
De pildă, trecerea sa la sud de Munții Hem (Haemus ori Balcani), de pildă, este atestată doar în zona Apolloniei. Dar admitem această întindere maximală ca cel puțin posibilă.

d. Dacia lui Decebal. Este al doilea stat denumit Dacia atestat istoric. Între Burebista și Decebal avem regi daci, teritoriul dintre Dunăre și Maramureșul de astăzi fiind împărțit în cel puțin patru regate, fără a socoti părțile din Moldova actuală, stăpânită de Sarmați, Bastarni, Carpiani și Carpi. Numele regatelor amintite nu ne este cunoscut.

Decebal este socotit de unii ca nedreptățit de istoriografia românească oficială (aprobată de autoritățile de stat). Și au dreptate! Dar nedreptățirea lui Decebal este alt subiect. Acum ne preocupă hotarele Daciei lui Decebal.

Care este granița de apus?

Harta hotarelor romane în Panonia și vestul Daciei

În această hartă se observă cele patru valuri de apărare pe care Iazigii Metanaști le-au ridicat, cu ajutorul inginerilor romani, înspre răsărit și miazănoapte. Iazigii Metanaști, Sarmați așezați în estul Dunării de Mijloc, constituie un regat clientelar roman în secolul I d.Chr. Cu ajutorul Romanilor, acești Sarmați au construit un sistem de apărare complex, ale cărui urme se păstrează până astăzi. Și care, fiind hotarul Regatului Iazig, ne arată și hotarul de apus al Daciei lui Decebal.

Dacia sub Decebal (culoare galbenă)

Sarmații Roxolani și Bastarnii (Germanici? Celți? Celto-Germanici?) vor fi aliați cu Decebal în timpul războaielor declanșate de acesta. Nu erau, deci, sub stăpânirea lui. Nici Carpianii, Carpii, Costobocii, Dacii Mari (aflați la nord de Costoboci) nu au fost sub conducerea lui Decebal, nici nu s-au implicat în războaiele acestuia.

Deci Dacia lui Decebal cuprinde in integrum Oltenia și Transilvania de astăzi, vestul extrem al Moldovei de azi, nord-vestul Munteniei, părți muntoase estice din Banat și Crișana.

e. Dacia închipuită. Există surse care născocesc o „Dacie” care nu a existat niciodată. Eventual întinsă până spre izvoarele Dunării, departe dincolo de Nistru etc.

Doar că pentru acea Dacie nu există nici izvoare istorice, nici arheologice.
Dimpotrivă, creatorii se bazează pe foarte multă imaginație și ignorarea faptelor clar atestate (de exemplu, majoritatea celtică, apoi celto-romană, foarte puternică, din Noricum, azi Austria, caracterul celtic al Boemiei, al cărui nume vine chiar de la ramura celtică numită ”Boii”, caracterul covârșitor ilir, apoi romano-ilir, al nordului… Iliriei, etc. toate aceste teritorii fiind prezentate, absolut fantasmagoric, drept ”dacice”).

===============================

După cum vedem, avem nu mai puțin de cinci variante ale termenului Dacia, cu hotare diferite…

2. Cât din întinderea Daciei (Daciilor) a făcut parte din Romania [Imperiul Roman]?

Dăm aici, în primul rând, harta întinderii maxime a Romaniei [Imperiul Roman]:

Romania în întinderea sa maximă

Spre a ușura comparația, oferim o selecție mai restrânsă:

Comparația hârților arată o includere în Romania a 100% din Dacia lui Decebal (plus alte teritorii). Pentru Dacia lui Burebista includerea este undeva între 70 și 80%, în funcție de poziția – încă neclară astăzi – a hotarelor nord-estice ale stăpânirii acestuia. Pentru Dacia lui Ptolemeu și zona de majoritate etnică dacică avem o proporție de cca. 75-80%, în funcție de așezarea hotarului de răsărit al Daciei pe Prut sau Nistru. Pentru Dacia imaginară avem un procent de includere în Romania de cca. 70%.

Ca urmare, este absolut clar faptul că cifrele de tipul 17 sau 14% atribuite Daciei Romane sunt un neadevăr izbitor. Sau, cum se spune popular, o minciună sfruntată.
Iar dacă încercăm să vedem granițele influenței romane, constatăm că cifrele devin o minciună și mai sfruntată!

Merită observat că mult înainte de Burebista zona Carpaților devenise dominată de denarul roman – autentic sau imitat local – și de mărfurile romane. Influență Romaniei pătrundea la sute de kilometri depărtare, zonele învecinate (pe o adâncime de cca. 100 de km sau mai mult) fiind zone în care se găseau mulți negustori romani, aventurieri romani (foști militari, meșteșugari etc.) care încercau să facă avere pe seama „barbarilor” etc. Sunt atestate multe cazuri în care înalți militari și funcționari din zona limesului roman își construiau domenii dincolo de frontieră, sub conducătorii „barbarilor” sau cu totul independent. Aceste „Romanii” în miniatură erau organic legate de cultura și civilizația romană.

Creștinismul de limbă latină adus de Sfinții Apostoli și întărit de ucenicii lor și urmașii acestora se va răspândi și mai departe. Simpla comparație între Palestina și puncte extreme ale propovăduirii apostolice (ca Spania și India), ne arată puterea de răspândire a Evangheliei.

Am amintit aceste elemente deoarece ele arată faptul că zona de influență romană puternică trecea masiv dincolo de hotarele administrative ale Romaniei. Prezența denarului roman și altor elemente de cultură materială (și, implicit, și spirituală) romană în nordul Daciei lui Burebista și mai departe, la peste 800 și chiar peste 1.000 de kilometri de hotarul (administrativ al) Romaniei este lămuritoare.

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

Îndem la luptă