Merg și aștept

să urc încă o treaptă

(prea des în răutate

uneori cobor)

Merg și aștept

să urc, să urc odată,

mai sus de ieri,

de plâns, de vis,

de dor.

Ce țepi, veninuri,

bârfe și puroaie,

ce curse, piedici,

sterpe deznădejdi?

Merg și aștept

cu fiecare nor,

cu fiecare ciripit

și înălțare,

să merg mai sus

de plâns, de vis,

de dor.

Dar lumea te tot cheamă

zice dânsul,

și pentru ea

tu te mai ostenești.

Merg și aștept,

făcând ce pot aicea,

să cuceresc

minunile cerești.

Căci merg și-aștept,

cu fiecare muncă,

prin fiecare pas

în trecător

de plâns, de vis,

să urc tot mai departe,

de așteptare,

trecător

și dor.

Mihai-Andrei Aldea