Ce-ar fi oare…da, oare ce-ar fi ?!

Dor de Aripi. Rost de Radacini

Ce-ar fi dacă am înceta într-o clipă

Să ne mai căutăm unii pe alții
Pe străzi cioplite, sub dune de colivii ,
În sunetul surd al ierbii;
În cafenele ce mustesc de săruturi muribunde
Și alinări infantile de adio.

Ce-ar fi dacă am găsi în noi
O Tăcere, Cuibar al tuturor cuvintelor nerostite…
Ce-ar fi dacă aș elibera valul să plonjeze în mare,
Să te caut pe Tine în afara mea,
Într-un așternut șifonat și umed de mărturia
Înlănțuirii trupurilor într-un fior de licurici
Ce ne frământă cu zborul lor.

Și ce-ar fi dacă am închina un toast,
Mustul efemerelor secunde,
Pentru a ne îmbăta iremediabil cu noi, de noi.

Da, ce-ar fi oare…ce-ar fi?
Ar fi… ar fi că Eu nu aș mai fi Eu, ci doar Tu,
Ar fi că Tu, pt a te cuibări în Tine,
Va trebui să-ți faci lăcaș în Mine.

Ar fi că… am…

Vezi articolul original 75 de cuvinte mai mult

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s