Românii au rostit totdeauna Cristos ori Christos. Până la ocupații străine, precum cea sovietică

Patria este norodul, NU tagma jefuitorilor!
Tudor Vladimirescu

Pe 19 Aprilie 2026 am primit de la comentatorul Mihai următoarele rânduri:

Christos a înviat! Sărut mâna, Părinte!
Dacă îmi îngăduiți, aș dori să vă cer sfatul: cum ați recomanda să articulăm superioritatea formei “Christos” față de argumentul continuității istorice a formei “Hristos” în spațiul românesc?
Mai precis, atunci când ni se obiectează că deși înainte de perioada sovietică, forma “Christos” a fost folosită de Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae sau de Sfântul Sinod în ediția Noului Testament din 1886, “Hristos” a fost forma transmisă neîntrerupt încă din primele Biblii românești (1648 și 1688) și că aceasta reprezintă expresia autentică a inculturării credinței în poporul român.

În clipa în care am citit ultimele opt cuvinte, mi-am amintit deodată de cuvintele lui Tudor Vladimirescu:

Patria este norodul, NU tagma jefuitorilor!

Desigur, cei mai mulți cititori se vor uimi peste măsură: Ce legătură are acest cuvânt cu textul și întrebarea?

Voi preciza întâi că „argumentația” pentru grafia ”Hristos” este atât de ușor de infirmat de către orice om cult și logic, încât singurul motiv pentru a o accepta, în afară de neștiință, este mândria. De aici vine legătura cu amintitul cuvânt.

În primul rând vom sublinia trufia, de aroganța, de snobismul și răutatea ideii că poporul român a avut nevoie în creșterea lui spirituală și a câștigat în această privință de/prin cultura livrescă intelectualistă.

Dar înainte de a trece mai departe, să vedem ce înseamnă acea noțiune exprimată prin ultimele trei cuvinte ale frazei anterioare. Ce este, deci, cultura livrescă intelectualistă?

Cultura livrescă intelectualistă este cultura fundamentată pe adorarea evidentă sau mascată a cărților considerate culte și pe impunerea ideilor lor în viața reală.

Dar care sunt cărțile considerate culte?
Evident (pentru cultura livrescă intelectualistă), cărțile care nu reflectă valorile populare (decât, eventual, critic, superior, „îndreptător” etc.).

Voi preciza întâi faptul că au existat și există multe feluri de culturi și sub-culturi (acestea fiind variante coerente ale culturii principale).

De exemplu, în Moldova și Muntenia aflate sub Fanarioți exista cultura de mahala.
Cultura de mahala era, la rândul său, alcătuită din cultura de mahala armenească, cultura de mahala arvanită (albaneză), cultura de mahala evreiască, cultura de mahala grecească, cultura de mahala rusească, cultura de mahala țigănească ș.a.m.d. Dar, mai ales, din cultura de mahala mixtă, aceasta fiind cultura de mahala propriu-zisă… în Muntenia și Moldova!
Căci, în alte părți, erau alte tipuri de cultură de mahala sau, respectiv, de cultură de cartier.

În mare, culturile se pot împărți în

  • culturi orale
  • culturi livrești (cărturărești)
  • culturi oral-livrești
  • culturi livresc-orale

De exemplu, Cultura Română Veche este o cultură oral-livrescă
Cultura Română Veche avea ca reper fundamental Biblia, mărturiile liturgice ortodoxe, cărțile bisericești, dar se manifesta, dincolo de exprimările materiale, în primul rând oral: ziceri (proverbe, zicători, cugetări), ghicitori, snoave, basme, doine, balade, glume, basne, legende, cântece de război, cântece de haiducie, cântece de jale, cântece de leagăn etc.

Dar ce cultură au intelectualii sau intelectualiștii de secol XVII, XVIII, XIX, XX, XXI?
De cele mai multe ori, livresc-orală.
Și nu orice fel de cultură livresc-orală, ci mai ales una profund snoabă: plecând de la

a) premisa absolut aberantă și total rasistă a superiorității culturilor livrești în general față de culturile orale
b) premisa absolut aberantă și total rasistă a superiorității culturilor străine față de Cultura Română Veche (numită și cultura populară română/românească sau, cu termenul împământenit global de Acad. Sabina Ispas, cultura profundă română veche).

Acest snobism rasism, pe care l-am vădit și condamnat de multe ori, este impregnat fundamental în clasele intelectualiste din România.
De aici și ignorarea scrierilor unor intelectuali reali precum Mihail Diaconescu, Petre Ursache, Artur Silvestri, Raol Șorban, Ștefan J. Fay, Bucurea Dumbravă ș.a.a.

Ura este sentimentul real al intelectualiștilor față de cultura română adevărată.
Asta se poate vedea prin sute de milioane de exemple, dar mă opresc la expulzarea unor Lazăr Șăineanu sau Moses Gaster din România ca pedeapsă pentru dragostea lor față de folclorul român.
Desigur, pretextele au fost altele, dar adevărul se vede printr-o comparație simplă: faptele ce au fost pretextate ca motiv de expulzare au fost săvârșite de mulți alții care nu au fost expulzați; singura deosebire factuală între persoanele în cauză fiind că cei care nu au fost expulzați nu erau interesați de folclorul român, iar cei care au fost expulzați îl prețuiau, conservau, valorificau, promovau. Q.E.D.

Un alt exemplu simplu și evident este ocultarea intelectualilor români adevărați, a celor care iubesc și promovează cultura română adevărată, iar nu culturi străine.
Mihail Diaconescu, de pildă, a primit numeroase premii pentru operele sale extraordinare, atât literare cât și istorice și teologice. Dar nu există în niciun manual școlar din cele pe care le-am putut consulta, nu este amintit niciodată în discursul public istoric sau teologic etc.

Avem, foarte evident, o ruptură puternică între intelectualii de cultură română și intelectualii de cultură străină.

Fenomenul este vechi.

Uitatul Constantin Obedeanu, alt geniu românesc ocultat, a prezentat fenomenul în Grecii în Țările Române…, scrisă la 1900.
Și în descrierea lui vedem același fenomen de snobism rasist care se manifestă și astăzi în lupta împotriva revenirii la scrierea naturală Christos ori Cristos a supranumelui Mântuitorului: adorația sau idolatria față de grecism a unor elite economice cu prea puțin discernământ cultural și religios.

Fraza

„“Hristos” a fost forma transmisă neîntrerupt încă din primele Biblii românești (1648 și 1688) și … reprezintă expresia autentică a inculturării credinței în poporul român”

este un produs al blocării gândirii logice de idolatria față de culturi străine.

În primul rând, este absolut elementar, absolut evident, absolut adevărat că dacă intelectualii și clerul ar fi pronunțat ”Hristos” în secolul al XVII-lea, limba română ar fi avut cuvintele ”hreștin”, ”hreștinătate”, ”hreștinism” etc. în loc de creștin, creștinătate, creștinism.
Ceea ce face evident că, indiferent de grafie, cuvântul se citea Cristos.

În al doilea rând, să crezi că a existat un proces pozitiv de „inculturare a credinței în poporul român” înseamnă să fii atât de răpit de idolatria față de intelectualism încât să ignori realitatea.
Realitatea este că din secolul I d.Chr. și până în secolul al XVII-lea d.Chr. Românii au fost definiți de Credința în Christos.

Atât de puternică este această definire încât în zonele mixte religios precum Epir, Macedonia, Bosnia, Herțegovina, Dalmația, Croația, Ungaria etc. Ortodoxia era denumiră Legea Românească.

Sub intelectualismul fanariot și post-fanariot, ce avem?
Prăbușirea credinței la Români.
Prăbușire care, atenție, crește cu nivelul de însușire a culturii livrești!

Ceea ce arată, factual, că așa-zisa „inculturare” a fost din punct de vedere sociologic un fenomen de genocid cultural și religios, a fost din punct de vedere teologic un fenomen demonic, și nu a fost un fenomen pozitiv decât pentru dușmanii Națiunii Române și Credinței Creștine.

Mai mult, folosirea formelor Christos ori Cristos de către toți marii gânditori și scriitori români ai Bisericii ar trebui să lămurească lucrurile.
DAR!
Dar cine definește care sunt gânditorii și scriitorii mari?

Pentru cei robiți de snobism și înstrăinați de gândirea creștină adevărată, criteriul este dat de diplome, titluri și prestigiu. Toate trei fiind criterii lumești, ridicole până la nebunie pentru gândirea creștină adevărată.

Au nu a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea acestei lumi? (I Corinteni 1:20)

Ba da!
Însă cei îndoctrinați cu snobismul nu pot să vadă asta!

Ei nu văd că Sfântul Dumitru Stăniloae este mare pentru că a trăit Credința și a mărturisit ceea ce a trăit. Ei nu văd că pe Sfântul Dumitru Stăniloae NU diplomele sau titlurile sau prestigiul l-au slăvit, ci trăirea Credinței și mărturisirea trăirii.
Ei nu văd că Sfântul Ilarion Felea este mare NU pentru titluri, diplome sau prestigiu, ci pentru că a trăit Credința și a mărturisit ce a trăit.
Ei nu văd că așa stau lucrurile pentru toți sfinții de azi, de ieri și din totdeauna.

Așa cum nu văd nici cohortele de laureați cu diplome, titluri și prestigiu care sunt astăzi total sau aproape total nesemnificativi, care nu au lăsat în urmă nimic important.
Lucrările acestora sunt, cel mult, mențiuni academice de importanță procedurală, pentru că, în sine, sunt nule.

Și printre ei sunt și atâția teoologi1 plecați dintre noi care și-au umflat trufia cu diplome, distincții, titluri, recunoașteri etc., fală goală în sine, dar gâdilitoare a mândriei. Și care au scris sute și mii de pagini de intelectualism teoolog.
După cum spunea cândva Mugur Vasiliu, plimbându-ne noi printr-un cimitir:

Uite-l pe ăsta câte titluri are pe cruce! Cred că viermii care mănâncă sau focul ce arde cadavrele unor asemenea oameni sunt foarte măguliți!

De unde vine această alipire de idolatria alterității?
Din conștiința propriei nevrednicii transformată prin mândrie în complexe de inferioritate.
Cum se vindecă?
Prin asumarea nevredniciei personale ca temei în adorarea Sfintei Treimi: Aceasta dă tot ceea ce îi trebuie omului pentru o viață împlinită, mântuitoare și sfințitoare.

Revenind la întrebarea lui Mihai, trebuie să amintesc întâi de o poezioară populară:

Pentru cine vrea să creadă
Am o mie de dovezi
Însă n-am nicio dovadă
Dacă tu vrei să nu crezi.

Căci problema reală aici, Mihai, nu este lipsa dovezilor, ci dorința fanatică de a le ignora.

Mergând însă pe speranța că cel din față prețuiește, totuși, adevărul (măcar cât de cât), argumentele sunt faptele:

Totdeauna și pretutindeni în limba română s-a folosit rostirea Cristos ori Christos, așa cum s-au folosit și cuvintele creștin, Creștinătate, creștinesc, încreștina, creștinare etc.2 Cuvinte care nu pot exista într-o limbă decât prin existența formei Cristos ca formă fonetică generală sau universală.

Singurele excepții, care confirmă regula, sunt fie scrieri programatice ale unor grecizanți, rusificatori ș.a.a., precum și graiul deformat al Românilor deznaționalizați de Greci, de Ruși sau alți Slavi în ultimele secole.

Ignorarea acestei realități și impunerea citirii de astăzi, de sorginte sovietică, pentru cărți de mică răspândire și influență în popor, sunt procedee care leapădă adevărul.

Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea


Note de subsol

  1. Teolog este cel care cuvântează de la Dumnezeu, teologia este trăirea întru Dumnezeu. Teoolog este cel care cuvântează de la sine despre cele dumnezeiești, teoologirea este vorbirea despre cele dumnezeiești de la sine sau de la alții, dar fără trăire a Credinței. ↩︎
  2. Și nu, repetăm, „hreștin”, „Hreștinătate”, „hreștinesc”, „înhreștina”, „hreștinare” etc., cuvinte care nu doar că nu există în limba română dar și sună de-a dreptul batjocoritor. ↩︎

Contra-atacul Extremistilor de Stânga. 25 Noiembrie 2024

Contra-atacul Extremiștilor de Stânga. 25 Noiembrie 2024

Ieri, 24 Noiembrie 2024, au avut loc alegeri pentru Președintele României.
Alegeri în care pe primul loc a ieșit un candidat surpriză, Călin Georgescu.
Va urma turul doi al alegerilor prezidențiale, în care vom avea de ales (dacă ne ține Dumnezeu aici) între Călin Georgescu și Elena Lasconi.

Înainte cu doar câteva minute de închiderea urnelor, am simțit că ar fi bine să dau un cuvânt de folos pentru Creștini. Pe care îl ofer și aici pentru cei dornici să îl asculte.

Am amintit de nenumărate ori, de o viață întreagă, faptul că viața este război.
Și, tot așa, de faptul că Românii sunt, prin firea și datul lor, luptători.

Viața este un război neîncetat între demoni și oameni.
Demonii vor să îi cucerească pe oameni și să îi ducă în Iad. Pentru aceasta folosesc orice mijloc, de la minciună la mândrie, direct sau prin oamenii pe care i-au cucerit.

Românii sunt luptători pentru că s-au născut din comunitățile creștine prigonite ale primelor secole (comunități aflate între Alpi și Caucaz, între poalele nordice ale Carpaților și Marea Mediterană). O foarte mare parte din aceste comunități (parohii li se zice astăzi) era alcătuită din militarii romani. Care, de origine traco-iliră, celtă, latină ori scito-sarmată, ba chiar și originari din nordul Africii, din Palestina, Siria ori Asia Mică, au fost uniți prin Credința Creștină de limbă latină.
De aici nenumărați martiri, de la Sava sau Dasie la Irineu de Sirmium. De aici nenumărați episcopi cu viață sfântă, de la Betranion al Tomisului până la Niceta de Remesiana. De aici și mari teologi, de la Niceta de Remesiana ori Ieronim la Ioan Casian. De aici și mari conducători, de la Constantin cel Mare (de fel din Dacia Aureliană) până la Iustinian cel Mare (din Macedonia românească dinainte de venirea Slavilor).
Toți acești Străbuni ai noștri au trecut prin încercări plini de tărie, plini de bucuria de a fi curajoși, demni, luptători ai lui Dumnezeu.
Iar pilda lor a fost urmată de toate generațiile.
Cei care s-au lepădat de ei au căzut din Bine, au ieșit din Biserică și Românitate și s-au asimilat în masele purtate de poftele ucigătoare.
Cei care le-au urmat pilda li s-au alăturat în România Cerească, partea noastră din nesfârșita și minunata Împărăție a lui Dumnezeu. (A se vedea descrierea Cetății Cerești în Apocalipsă, la capitolele 21 și 22.1-5, mai ales 21.24 și 26.)

Ca urmare, este firesc să fim loviți de răutăți până trecem dincolo. Și este firesc să le întâmpinăm cu bucurie și emoție, ca pe niște încercări de curățire, ca pe niște trepte pe care urcăm spre Cer.

Și, iată,

La alegerile de ieri, 24 Noiembrie 2024, cumva au ieșit pe primul loc suveraniștii, cum s-a spus, ori patrioții, cum s-a spus… ori naționaliștii, cum s-a acuzat.

A fi naționalist este ceva rău, sau este ceva bun? Vom reveni mai jos la întrebare, pentru că

Azi, 25 Noiembrie 2024,
anumite persoane din instituțiile statului au săvârșit un șir de infracțiuni și contravenții în sprijinul ilegal și extremist al Elenei Lasconi și USR!

Mai precis, unele persoane din SRI (cf. Wallachian Gazette) au impus școlilor să îndoctrineze politic pe copii în conformitate cu un material de propagandă politică ilegal, agramat, mincinos și rasist, care incită la ură religioasă și politică.

Și vom arăta îndată adevărul fiecăruia dintre termenii folosiți!

a) acțiunile și materialul SRI (S.R.I.) sunt ilegale

Conform site-ului oficial SRI, misiunea acestuia NU cuprinde îndoctrinarea minorilor fără acordul părinților, NU include forțarea cadrelor didactice să încalce legea și, culmea, NU include realizarea și promovarea (mai ales ilegală!) de materiale de propagandă politică, mai ales ilegale, agramate, mincinoase și rasiste, care incită la ură religioasă și politică!
Adică indivizii care au săvârșit această acțiune au săvârșit un cumul de infracțiuni începând cu Noul Cod Penal Art. 297 pct. 1 și 2, Art. 299 pct. 1 și Art. 300 foarte probabil Art. 291 pct. 1 și Art. 296 pct. 2, Art. 244 pct. 1 și 2 etc.

Pentru aceasta, este de ajuns să se constate faptele aminte deja, anume faptul că SRI-ul nu are atribuții de predare în școlile civile sau militare și cu atât mai mult atribuții de propagandă politică. Mai mult, asemenea activități vin exact împotriva misiunii și statului SRI!
Astfel, Legea 4/1992 Privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații nu cuprinde nicio referire, nici măcar una!, la vreo atribuție fie și vag legată de publicarea unor materiale de propagandă sau educative.
Este adevărat că Art. 14 din amintita lege prevede posibilitatea ca SRI să colaboreze cu „celelalte organe ale administrației publice” (prevedere ce, prin caracterul vag, capătă o legalitate extrem de discutabilă, multe asemenea prevederi fiind declarate neconstituționale de-a lungul ultimelor decenii). Organe în care s-au putea include și școlile civile sau militare, la o adică. Doar că Art. 14 prevede foarte clar că această colaborare se poate face exclusiv „pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege”! În care atribuții, cum am arătat, NU INTRĂ nici realizarea, nici publicarea și nici răspândirea de materiale de propagandă politică, nici realizarea, nici publicarea și nici răspândirea de materiale care incită la ură, nici impunerea de activități pentru cadrele didactice, nici îndoctrinarea minorilor fără acordul părinților etc.
Se poate vedea astfel că și acțiunile făcute de SRI în această zi în școlile românești, cât acțiunile SRI de implicare politică, de realizare și publicare a unui material politic etc. sunt ilegale. Și că materialul în cauză este ILEGAL.

b) materialul SRI este agramat

Numărând și coperta, la p. 2 a materialului, găsim fraza

Astfel, doar cei care se încadrează în presupusa „rasă” reprezentând poporul acceptat.

Da, atât este fraza!

La pagina 3 găsim exprimări incoerente și contradictorii, asupra cărora vom reveni. La pagina 4 găsim în tragi-comica listă de „Modalitate de acțiune” (la singular!) și exprimarea

– scăderea credibilității populației în autoritățile de stat.

Dincolo de ceea ce ar fi vrut să spună agramatul ce a compus (probabil cu multă muncă!) această frază, ea spune că „extremiștii” menționați de SRI sunt în „autoritățile de stat” în care produc (acestor autorități) „scăderea credibilității populației”. Gura păcătosului adevăr grăiește! Da, din pricina unor extremiști ca cei care au alcătuit, tipărit, răspândit și impus materialul în cauză apare neîncrederea autorităților de stat în populație! Da, ei, autorii unor asemenea acțiuni și materiale sunt extremiștii!
Extremiști agramați.
După cum și materialul este agramat.

c) materialul SRI este mincinos

1. Materialul se intitulează Ghid de coduri, simboluri și însemne ale Extremei Drepte, dar în lucrare este amintită o singură organizație de Dreapta (Noua Dreaptă, click pentru accesare)! Toate celelalte organizații amintite fie sunt neutre în raport cu Dreapta sau Stânga, fie sunt de Stânga. Mai mult, nu se oferă nicio dovadă că singura organizație de Dreapta amintită ar fi extremistă! Prin urmare, materialul SRI minte/dezinformează.

2. Materialul pretinde că sunt „autori” de Extremă Dreapta „grupările ULTRAS” (p. 3 în materialul SRI). Doar că sunt celebre grupări ultras, precum Fedilissimi Granata, care sunt neutre politic, respectiv de Stânga, precum Torcida Split sau Fossa dei Leoni. Există grupări ultras islamiste, care de asemenea sunt de Stânga sau de Extremă Stânga. Prin urmare, pretinzând că suporterii ultras și grupările lor sunt automat „de Extremă Dreapta”, materialul SRI minte/dezinformează.

3. La p. 4 materialul prezintă o imagine mincinoasă, în care leagă Fascismul de Credința Creștină Ortodoxă. Imaginea are legenda „La arme popor/ Slujește stâlpii Fascismului”. Ca „stâlpi” sunt prezentate trei elemente: popor, credința, rasa. Textul pare să aparțină autorului materialului, prezentând aceeași necunoaștere a gramaticii. Ca simbol fascist se pune salutul nazist la fiecare „stâlp”. Ca simbol particular se folosesc crucea cu trei brațe și trei stâlpi, vechi simbol ortodox românesc, o cruce ortodoxă cu trei brațe și zvastica nazistă. În fapt, niciunul dintre simboluri nu este fascist! Nu știu cine este autorul acestei imagini, dar în contextul materialului constituie o absurditate care dezinformează și minte. Se pare că autorul materialului confundă nazismul și fascismul, așa cum confundă Extrema Stângă cu Extrema Dreaptă.

4. La p. 6 găsim drept „Însemne/Simboluri specifice” „Extremei Drepte” cinci însemne/simboluri naziste și unul neonazist. Alte trei însemne/simboluri naziste apar la p. 7, unul nazist și unul neonazist la p. 8, alte trei la p. 9. Ca să umplem golul din (in)cultura autorului materialului, amintim faptul elementar că Nazismul este doctrină de Extremă Stânga. Nu de dreapta! Și totuși, SRI-ul are incompetența sau prostia de a promova un material care prezintă drept simboluri ale Extremi Drepte simbolurile Național-Socialismului (așa cum se numește in integrum Nazismul – termenul Nazism fiind o prescurtare de la National Sozialismus, denumirea germană pentru Național-Socialism). Altfel spus, materialul SRI minte/dezinformează cu nerușinare.

5. Deși materialul pretinde a fi un ghid al „Extremei Drepte”, la p. 6-7 se dă câte un simbol/însemn de Extremă Stânga. Acum, da, și celelalte însemne/simboluri sunt covârșitor de Extremă Stânga, dar aici se recunoaște acest lucru. Ceea ce este absolut aberant în raport cu titlul și tema asumată a lucrării. Dar este perfect logică introducerea simbolurilor ca metodă pentru înșelarea cititorului. Atât pentru a-l face să creadă că „ghidul” ar fi obiectiv, cât și pentru a ascunde mai bine faptul că Nazismul este doctrină și mișcare de Extremă Stânga. Ceea ce sugerează intenția înșelării. Însă și dacă adăugarea simbolurilor s-a făcut din incompetență, rămâne faptul că materialul SRI minte/dezinformează foarte grav.

6. La p. 2 cititorilor li se spune că „Ideologia de extremă dreapta” ar include „exacerbarea… darwinismului social”. În realitate grupările de Dreapta, și cu atât mai mult cele de Extremă Dreapta, resping darwinismul în orice formă. Este un lucru arhicunoscut, ceea ce face din afirmație o minciună ridicolă. Mai mult, se știe foarte bine că darwinismul este baza pseudo-științifică a ideologiilor de Stânga! De la Socialism la Nazism sau Fascism, toate ideologiile de stânga s-au inspirat din Darwinism ori și-au argumentat pozițiile prin Darwinism. Ca urmare, și aici materialul SRI minte/dezinformează foarte grav.

7. De la p. 8 încolo găsim o listă de „Coduri extremiste”, care sunt în foarte mare parte de Extremă Stânga, dar atribuite mincinos de material… Extremei Drepte. Iarăși materialul SRI minte/dezinformează.

8. În toată lucrarea nu am găsit niciun exemplu de mișcare sau grupare de Extremă Dreapta reală, care să corespundă, de pildă, criteriilor date de material. Și din acest punct de vedere materialul SRI minte/dezinformează grav.

9. La p. 8 este menționat David Lane drept „fondatorul unei mișcări de extremă dreapta”. Doar că David Lane s-a inspirat din Național-Socialism (Nazism), realizând o mișcare de Extremă Stânga. Se poate vedea asta în Wolf Age Pagans, de Mattias Gardell, în Controversial New Religions, Oxford University Press, New York. Și aici materialul SRI minte/dezinformează.

10. La p. 9 găsim, printre altele, afirmația după care sintagma „Iubește-ți rasa” („Love your race”) ar încălca „prevederile Legii 217/2015, art. 1”. Consultând legea constatăm că articolul respectiv

Pentru prevenirea și combaterea incitării la ură națională, rasială sau religioasă, la discriminare și la săvârșirea de infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război, prezenta ordonanță de urgență reglementează interzicerea organizațiilor, simbolurilor și faptelor cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. (217/2015, Art. 1)

După cum poate vedea orice om rațional, articolul nu interzice iubirea! Nu interzice nici iubirea propriei rase, nici altă iubire! Ca urmare, materialul SRI minte/dezinformează iarăși, extrem de grav, invocând prevederi legale inexistente.
Mai mult, aici materialul promovează ura de rasă, pretinzând că iubirea de rasă este interzisă. Adică Asiaticii nu au voie în România, afirmă SRI, să iubească rasa galbenă. Negrii nu au voie în România, pretinde SRI, să iubească rasa neagră. Irochezii, Aztecii sau alți Amerindieni ar trebui să știe, după SRI, că nu au voie în România să iubească rasa roșie.
Rasismul materialului, autorului și celor care l-au aprobat și impus este evident și izbitor.

d) materialul SRI este rasist
Am arătat că materialul SRI declară organizații „de Extremă Dreapta” cele care sunt „de Extremă Stânga”. Ceea ce deja este incitare la discriminare pe criterii de opinie politică. Dar, la fel de grav, materialul vorbește exclusiv de rău despre Albi. Nu există nicio prezentare a unor forme extremiste la Indieni, Chinezi, Egipteni, Algerieni, Brazilieni etc. Deși există asemenea forme și cu toate că România are atât rezidenți cât și cetățeni Indieni, Chinezi, Egipteni, Algerieni, Brazilieni etc. Ca urmare, se creează, intenționat, imaginea inferiorității rasei albe, care este prezentată exclusiv negativ. Ceea ce constituie infracțiunea de incitare la ură, violența sau dezinformare, cf. Art. 369 Noul Cod Penal (modificat prin Legea 170/2022). Deci, foarte clar, materialul SRI este rasist.

e) Am arătat mai sus (la sfârșitul punctului c) cât de evident este rasismul materialului SRI. La fel de izbitoare este incitarea la ură a materialului, atât pe criterii politice, cât și de rasă și de religie. Oricine a citit cuvântul nostru de până aici a putut să vadă acest lucru. Pentru că este evident că a minți sistematic și exclusiv negativ asupra unei opțiuni politice, religioase ori rasiale incită la ură. Ceea ce face acest material SRI. Prezentarea sistematică și exclusivă a crucilor în context negativ, a mișcărilor de Dreapta ca rele, a Albilor ca răi incită la ură împotriva acestora.
Iarăși este evident că a realiza asemenea materiale și a le impune în educație este un act de propagandă, ca să nu spunem un act de persecuție față de cei cu alte viziuni politice, sociale, religioase etc.

Ca urmare, credem că am dovedit absolut clar și 100% pe materialul SRI că acesta este un material de propagandă politică ilegal, agramat, mincinos și rasist, care incită la ură religioasă și politică.
Ceea ce înseamnă că realizatorii și promovatorii lui sunt vinovați de săvârșirea unui șir de infracțiuni.

În fața unor asemenea întâmplări omul obișnuit este dezorientat: nu știe ce poate să facă.
Și asta pentru că, intenționat, școala nu învață pe elevi cum să reacționeze la abuzurile autorităților!
Se minte de către autorități și mulți se lasă păcăliți că ele ar face „programe împotriva abuzurilor/ drogurilor/ bullying-ului”. Faptul că este o minciună se vede exact din lipsa unor materii școlare care să îi învețe pe elevi ce este Dreptul, ce obligații și drepturi au și care sunt mecanismele prin care se pot apăra în fața abuzurilor autorităților.
Iar în lipsa accesului la mecanismele legale care îl pot apăra, elevul, omul, rămâne însingurat și rănit, lovit din toate părțile, neputincios.
Și totuși există mecanisme legale de apărare!

De pildă, în cazul de față, toți părinții ar trebui să facă plângere la Parchet împotriva cadrelor didactice care au făcut îndoctrinare politică unor minori fără acordul părinților. De asemenea, aceeași părinți ar trebui să facă plângere la Parchet împotriva SRI pentru încălcarea atribuțiilor legale, abuz de putere ș.a.m.d.

Din acest punct de vedere însă problema rămân avocații. Și clienții, este adevărat.
Pentru că mulți clienți aleargă la avocații gălăgioși care, de obicei, pierd cele mai multe procese. Și îi ignoră pe avocații liniștiți și competenți care, de obicei, câștigă cele mai multe procese.
Iarăși, lipsa de pregătire juridică elementară a cetățeanului își spune cuvântul. Și asta cu toate că juridic se pierd și se câștigă cele mai mari averi..

Pe de altă parte,
Parchetul are obligația să se autosesizeze față de abuzul extrem de grav al SRI!
Aceasta este o problemă de interes național, deci Art. 7, pct. 1, din Legea 135/2010, se aplică indiscutabil.
Totodată,
Conducerea SRI, în frunte cu d-l gen. Răzvan Ionescu, trebuie să acționeze prompt și deschis față de acest abuz al instituției!

Iar, noi, Creștinii, trebuie să păstrăm calea cea dreaptă orice s-ar întâmpla.
Un cleric, precum subsemnatul, nu poate face acțiuni în justiție fără binecuvântarea ierarhului care se dă foarte greu, numai pentru cazuri excepționale. În schimb, iată, poate să facă o cercetare, să arate adevărul celor care vor să îl cunoască și să îndemne la dreptate și moralitate.
Mirenii pot să acționeze, atât prin rugăciune, cât și prin vot pentru puterile naționaliste, dar și prin plângere la Parchet împotriva SRI. Căci abuzul acesta este de interes public și de la reeducarea forțată a copiilor noștri mâine țintele vom fi noi.

În sfârșit, vreau să răspund la întrebarea la care extremiștii din SRI, iată, au răspuns negativ fără să gândească și să cerceteze:

A fi naționalist este ceva bun sau ceva rău?

La întrebarea aceasta putem răspunde drept și moral doar după ce vedem ce înseamnă naționalism după definiția obiectivă, de dicționar:

naționalism sn 1 (Înv) Sentiment de dragoste față de specificul și tradițiile propriei națiuni (1). 2 Doctrină politică bazată pe apărarea uneori exagerată a drepturilor și aspirațiilor naționale. 3 Tendință de a aprecia exclusiv și exagerat tot ceea ce aparține propriei națiuni.

Vedem aici că înțelesul primar al cuvântului naționalism este acela de dragoste față de propria națiune. Așa cum patriotism este dragostea față de propria țară.
În acest înțeles originar naționalismul este bun.
Ca urmare, îl găsim și în Constituția României. De pildă, la Art. 1, pct. 1 (la precizarea că România este (și) stat național) în corelare cu Art. 54 pct. 1, care proclamă că „datoria și fidelitate față de țară (statul național România) este sacră”.

Desigur, exagerările nu sunt bune.
Ca urmare, nici naționalismele excesive nu sunt bune. Așa cum de obicei exagerările nu sunt bune (cu excepția unor comedii).
Dar nu se definește normalul prin exagerare ci, dimpotrivă, prin excluderea ei.

Deci iubiți-vă Țara, iubiți-vă Națiunea, iubiți-L pe Dumnezeu!
Întru Adevăr.
Și, cum poruncește Duhul Sfânt,
Feriți-vă de orice înfățișare a răului!
(I Tesaloniceni 5.22)

Pr. dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Pentru cei dornici să parcurgă minunăția SRI…

UDMR promite lansarea campaniei pentru autonomie după alegeri. Dacă nu iese AUR

UDMR este instrumentul Ungariei de dominare a Ungurilor și Secuilor din România pentru atingerea scopurilor sale expansioniste.
Ungaria a creat și instrumente similare cu manifestări radicale; țelul lor fiind să lustruiască imaginea UDMR.
Dar orice om rațional trebuie să își aducă aminte că UDMR a susținut și susține extremiști de cea mai joasă speță, criminali genocidari, ucigași bolnavi, precum Horthy și adepții lui, Albert Wass etc.

Însă dacă este un element în care statul ungar se arată categoric superior statului zis român, acesta este diplomația. Aici Ungaria stă foarte bine, căci a creat de multă vreme o clasă de diplomați, bine pregătiți, aleși nu doar pe criterii partinice, dar și pe criterii de competență și (ultra-)naționalism unguresc.
Urmare a acestui fapt, acțiunile UDMR (ca și cele ale Ungariei) trebuie mereu citite într-o anume cheie; fără de care înțelesul adevărat se pierde.

Ca exemplu, Barna Taczos, senator UDMR, a declarat că „nu este momentul să deschidem problema autonomiei într-un an electoral”, pretinzând că aceste discuții ar ajuta Partidul AUR.

Dincolo de invectivele folosite de senatorul „român” (ca cetățenie) față de AUR, afirmațiile sale arată că UDMR:
va ridica problema autonomiei unor teritorii românești maghiarizate (așa-zisul Ținut Secuiesc, din care Secuii au fost exterminați de Unguri mai ales prin genocid cultural, dar nu numai)
va lansa campania pentru autonomie după alegeri, dacă ajunge la putere coaliția PSD-PNL sau oricine altcineva în afară de AUR

Concluzia o poate trage orice om logic:
Singura stavilă politică în fața dezmembrării României de către Ungaria (UDMR) și alte forțe similare este, astăzi, AUR.

De aceea UDMR se teme de acest partid și luptă împotriva lui din toate puterile.

Cine are urechi de auzit, să audă!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea