Episcopul Veniamin Goreanu, al Basarabiei de Sud, într-un interviu despre războaiele Rusiei, cu trupele dar și prin structurile sale religioase, împotriva Republicii Moldova și împotriva altora.
De urmărit până la capăt!
Categorie: Istorie – History
Felurite fapte şi date din istoria României. Different facts and data from Ancient Romania history.
Românii din Chicago strigă: Ne pierdem copiii!
Partajează asta:
Între Uniunea Europeană si Imperiul Otoman
După ce foarte deștepții și culturalii nobili ungaro-germano-secui au trecut Transilvania sub autoritatea Austriei s-au trezit (prea târziu) și au strigat:
Am schimbat un jug de lemn cu unul din fier!
Acum, în ce măsură ceea ce unii numesc Uniunea Birocratică Europeană sau Uniunea Sovietică Europeană, zisă și European Union, Union européenne ș.a.m.d., în sfârșit, cum i-o zice, deci în ce măsură E.U. sau U.E. poate fi comparată cu Imperiul Otoman?
Am putea pleca de la faptul că Imperiul Otoman asigura facilități economice „șmecherilor” din Transilvania, Moldova sau Munteniei; în schimb lua ditamai tributul.
Din care tribut dădea, „cu mărinimie”, fărâme, pentru cine și ce voia (totdeauna în interesul său, mai totdeauna împotriva intereselor Principatelor Române).
Asta cam seamănă cu ce face U.E.
Sau orice alt imperiu.
Am putea aminti că „alianța” cu Țările Române a fost obținută de Imperiul Otoman mai ales prin forță și corupție; profitând și de amenințările puternice împotriva acestora din partea altor puteri.
Seamănă cu intrarea României în U.E.?
Mai ales că nu a existat niciun referendum național pe temă?
Dar trecând peste alte asemănări și întrebări, să ajungem la un punct esențial, pentru că ține de sufletul României și Românilor: viața spirituală.
Tratatele dintre Muntenia și Moldova, pe de-o parte, și Imperiul Otoman, pe de altă parte, cuprindeau următoarele puncte:
5. Națiunea Română va continua să se bucure de libera urmare a propriilor legi; și Domnitorii au drept de viață și de moarte asupra propriilor supuși, ca și pe acela de a face război sau pace, fără a avea să dea seamă Înaltei Porți pentru acestea.
6. Toți Creștinii care, după ce au îmbrățișat odată Credința Islamică, venind în Valahia/Moldova se întorc la Credința Creștină, nu pot fi revendicați de nicio autoritate otomană.
7. Supușii Munteniei (Moldovei) care călătoresc în orice parte a Imperiului Otoman nu pot fi supuși la niciuna din taxele sau impozitele plătite de Raiale [supușii creștini ai Imperiului Otoman].
8. Dacă oricare Turc ar avea vreo plângere sau neînțelegere legală cu orice supus al Țării (Moldova sau Muntenia), cauza sa va fi ascultată și judecată de judecătorii sau Sfatul (Divanul) Țării, după legile locale.
9. Toți negustorii turci care vin să vândă ori să cumpere ceva în Principate, trebuie, la sosire, să raporteze autorităților locale timpul de ședere trebuincios și trebuie să plece când acest timp se încheie.
10. Niciun Turc nu are voie să ia din Țară vreunul sau mai mulți servitori dintre supușii Țării (Moldovei / Munteniei), indiferent de sex; și nicio moschee turcească nu va exista vreodată pe vreo bucată din Țară.
Desigur, Turcii, ca orice Musulmani, au încălcat acest tratat de mii de ori. Însă au făcut-o doar atunci când corupția, lașitatea și/sau decăderea din Principate au lăsat loc de încălcare. Și, dincolo de încălcări, tratatele au rămas.
Acum, vă îndemn să faceți o paralelă între statutul României în U.E. și al Principatelor Române în Imperiul Otoman.
Și dacă vi se pare că sunt probleme cu tratatul dintre România și U.E., alăturați-vă celor care vor o nouă uniune europeană, o Uniune a Națiunilor Europene, în care fiecare stat să fie cu adevărat respectat (nu ca acum, când unii sunt mai egali decât alții).
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
P.S. E drept, în vremea Principatelor, majoritatea Românilor și o bună parte din Românce purtau arme și erau gata să le folosească la nevoie. Așa cum, de altfel, au făcut-o de multe ori.
Partajează asta:
Martirii Români si fiii ucigasilor
Martirii Români și fiii ucigașilor
A fost 1 Aprilie 2024.
Sunt 83 de ani de la genocidul de la Fântâna Albă, în care mii de Români au fost masacrați pentru că erau Români.
Slăvind martiriul lor, ca și a celor căzuți în luptele cu Fiara Bolșevică, trebuie, avem o datorie sacră de a le duce mai departe munca și lupta: pentru a fi Români, pentru o Românie demnă, liberă, puternică, mare.
Și mă uit în jur.
Astăzi, la 83 de ani de la holocaustul Românilor din Bucovina de Nord, în care Fântâna Albă este doar una din cumplitele pagini, mă uit în jur.
Coaliția de Guvernare, PNL-PSD nu are niciun cuvânt pentru martirii români.
Președinția nu are niciun cuvânt pentru comemorarea măcelului de la Fântâna Albă.
Guvernul nu a scos niciun comunicat pentru martirii români, pentru suferințele cumplite ale acestora.
Reprezentanții PSD nu au de spus nimic despre Fântâna Albă.
PNL, la fel, e nepăsător față de măcelul de la Fântâna Albă.
Reprezentanții USR spun exact nimic, nimic, nimic despre genocidul din 1 Aprilie 1941.
Așa cum face și UDMR: nimic despre genocidul anti-românesc, nici măcar o șoaptă (UDMR, care se dă apărătoare a drepturilor omului și minorităților etnice etc.)..
Dacă vă gândiți să votați PSD, PNL, USR, UDMR, amintiți-vă că pentru ei viața sau moartea voastră este ZERO. Așa cum zero este pentru ei holocaustul Românilor din Bucovina de Nord, din Herța, din Basarabia, din Transnistria, ba chiar și din unele părți ale Transilvaniei de astăzi, unde mafia UDMR incită mereu la ură împotriva Românilor și României.
În această beznă de dispreț rasist antiromânesc al partidelor parlamentare, există o singură excepție: Partidul AUR.
George Simion și Claudiu Târziu, „vârful AUR”, dacă îi pot numi așa, au cuvântat, frumos, adânc, decent, patriotic.
George Simion este singurul conducător de partid care a luat astăzi poziție pentru martirii de la Fântâna Albă. Mesajul său a fost de cinstire a celor căzuți, dar și de durere pentru Românii care și astăzi sunt prigoniți, atât peste hotare cât și în propria țară.
Claudiu Târziu este al doilea lider AUR și, împreună cu George Simion, unul dintre cei doi oameni politici de vârf din România care au marcat ziua genocidului de la Fântâna Albă.
Cel mai dureros este că din 1 Aprilie 2020 până astăzi AUR este singurul partid care mărturisește public durerea pentru victimele masacrelor asupra Românilor, singurul care luptă pentru cinstirea celor căzuți, singurul care grăiește despre martiri în adâncul tăcerii gălăgioase a politicienilor-politruci.
Mai mult nu ar mai trebui spus pentru niciun om cu mintea întreagă și inima la locul ei.
Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea
P.S. Dacă PSD-PNL-USR-UDMR sunt măștile Partidului Comunist, adică fiii ucigașilor Românilor, nu este de mirare că nu vor să comemoreze crimele părinților lor și să cinstească victimele ucigașilor ai căror urmași sunt.
Partajează asta:
O pagină de Istorie: Patriarhul Nicodim vs. Stalin
După al Doilea Război Mondial, la cererea puterii sovietice, autorităţile române au făcut presiuni intense la adresa patriarhului Nicodim de relansare a relaţiilor bisericeşti româno-ruse după întreruperea survenită de măsurile antireligioase luate de puterea bolşevică după 1918. Noul context geopolitic european şi oriental îl convinsese pe Stalin să-i dea o atribuţie specială Bisericii Ortodoxe Ruseşti, care se evidenţiase în mobilizarea maselor în marele război de apărare a patriei. Stalin înţelegea că pentru aplicarea planului său panslavist avea nevoie de influenţa bisericească în lumea ortodoxă.
Biserica Rusă trebuia să se regăsească pe scena Ortodoxiei, pentru care a iniţiat un amplu proiect diplomatic eclesiastic la nivelul patriarhiilor apostolice orientale, dar şi la autocefaliile naţionale. Iar cea mai importantă autocefalie ortodoxă era Biserica Ortodoxă Română. Existau totuşi o serie de impedimente în relaţia cu partenerul român, determinate de situaţia canonică a românilor din Basarabia interbelică, restituirea bunurilor bisericeşti luate de autorităţile române din acest spaţiu, dar şi din cel fost transnistrean (dintre Nistru şi Bug) şi mai ales repatrierea slujitorilor basarabeni şi bucovineni.
Toate aceste doleanţe le exprima patriarhul moscovit Alexei într-o scrisoare trimisă patriarhului Nicodim în mai 1945, adusă chiar de şeful unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Ruse, în persoana episcopului Ieronim al Chişinăului. Astfel, autorităţile sovietice, care erau fără nici o îndoială în spatele diplomaţiei promovată de prelaţii ruşi, avansau o politică maximală, cerând cât mai mult, în ideea că sunt cele care domină situaţia în timpul negocierile, la care era delegat să participe chiar episcopul înscăunat la Chişinău de sovieticii care reveniseră în Basarabia. Evident că prezenţa lui Ieronim putea fi şi un mijloc de intimidare la adresa reprezentanţilor ortodocşi români, mai ales că se ceruse Patriarhiei Române întoarcerea la calendarul vechi şi recunoaşterea Mitropoliei Rutene de Cernăuţi.Fără nici o urmă de intimidare, patriarhul Nicodim îi răspundea omologului rus în cei mai diplomatici termeni bizantini, refuzându-i punct cu punct cererile venite de la Moscova… continuarea articolului scris de Adrian Nicolae Petcu pe site-ul Ziarului Lumina (click aici).
România Străveche - Ancient Romania 