Pentru prima oara in 30 de ani am inteles sau cred ca m-am apropiat intrucatva de intelesul expresiei: „fericiti cei saraci cu duhul!” Fara indoiala, nu fara ajutorul profesorului Jordan Peterson si ale lui prelegeri.

Pana acum stiam ca are treaba cu smerenia, cu modestia si ca nu este apologia prostiei, a lipsei de profunzime, a vietuirii tampe, a datului la infinit cu capul de pragul de sus, a sfintei simplitati a femeii care a pus niste paie la rugul care urma sa carbonizeze un om gandind ca face un bine.
Nu este apologia prostiei dar are foarte multa treaba cu ea, cu prostia in sensul ca noi toti suntem si vom fi, atata timp cat vietuim in aceasta viata pamanteasca, invariabil prosti. Desigur, unii mai prosti ca altii dar asta nu are importanta

„Fericiti cei saraci cu duhul ca a lor este imparatia cerurilor.” Din aceasta perspectiva, a dobandirii…

De multe ori am incercat sa fac un chec de post. Ori era prea greu, ori cu aspect de negresa pe interior… Nimic care sa ma multumeasca.
De curand, am dar peste o reteta si mi-am spus: ” Hai s-o incerc si pe asta!” Problema era, ca nu aveam toate ingredientele, asa ca am recurs la improvozatii si… Surpriza…un chec care a crescut foarte frumos, cu aspectul de pandispan pe interior -lucru pe care il doream, aerat, pufos, fraged. Multumesc site-ului crestinortodox.ro, pentru postarea cu reteta lor de chec de post.
Mai jos redau reteta mea, reteta modificata.
Chec de post cu stafide si cacao
Ingrediente:
-2 cani de faina, cernuta
-1 cana de zahar
-2 lingurite de praf de copt
– stafide pt a „impana” compozitia de chec in tava
-2 linguri pline de coaja de portocala rasa, macerata in zahar si zeama de lamaie
-1/2 cana ulei
-1…

– Adame, unde esti?

– Aici, Doamne.

– Vino la Mine.

– Nu pot, Doamne, nu mi-am rezolvat conflictele interne.

„Mănăstirea Oașa a căpătat o valoare specială în mintea mea după această vară. Ca tânără medicinistă, am aflat de o tabără științifică în cadrul unei mănăstiri.
Am plecat la drum cu un bagaj de cunostiinte primare, multă curiozitate și un strop de îndoială. Nu credeam că medicina poate avea și o latură duhovnicească, că poți vindeca trupuri și suflete în același timp, că medicul nu-și așterne amprenta numai pe boala fizică a pacientului său.
Ajunsă acolo, am fost uimită să văd că erau mulți tineri în situația mea, căutând răspuns la întrebarea: „Pot să fiu un doctor bun, dar și credincios? Pot să Îl implic pe Dumnezeu în actul medical?”
Tabăra științifică a cuprins mai multe domenii, astfel că bagajul de cunostiinte s-a îmbogățit în fiecare clipă, prin workshop-uri de prim-ajutor și conferințe pe teme medicale.” – Alina Pleșcan

Sursa:

https://www.facebook.com/otsibiu/