Ce cad
Ce urcă
Valurile trec
în colți de nopți
Tăcerea se adună
și valuri vin
și frunzele răsună
ce cad
ce vin
o lume
împreună.
Mihai-Andrei Aldea
Categorie: poezie
Chemarea Vieții
Chemarea Vieții
Cu fiecare vreme ce se cerne,
Cu fiecare stea ce-a răsărit,
Cu fiecare noapte ce apune,
Lumini șoptesc urcând spre nesfârșit.
Sub fiecare piatră e o floare
Sub fiecare frunză e un dor
Se-nalță visele plutind spre depărtare
Și urmele de lut înmuguresc ușor.
Cu fiecare pas genunea piere
Și relele sunt slabe licăriri
Cu fiecare floare care cere
Culori de zbor plutit spre nesfârșit.
În fiecare boare e un înger,
În fiecare spin un trandafir,
În fiecare ochi este un cer
Și calea scânteiază a safir.
Sub fiecare pas e început,
Sub orișice sfârșit e viitor.
E un câștig în tot ce ai pierdut
Cât încă știi că îți mai este dor.
Peste cetăți de nouri și negreală
Peste furtuni ce rostul și-au pierdut
Peste uitări, căderi, voită amețeală
Mai strălucește noul început.
Mihai-Andrei Aldea
Partajează asta:
Vântul mi-a spus
Vântul mi-a spus
Vântul mi-a spus
Norii se schimbă
În valuri răcoare
căldură schimbau
Și cântă copacii
cu frunze și crengi
cu umbre ce zboară
din ram peste ram.
Vântul mi-a spus
iubirea se schimbă
nicicând vei primi
ceea ce dăruiești
Aici pe pământ
unde noaptea se lasă
iubirea se schimbă
și restu-s povești.
Vântul mi-a spus
Mișcarea e totul
doar du-te și vino
și în jos, și în sus
încolo și-ncoace
tot du-te și vino
Mișcarea e totul
Răsărit și
Apus.
Și toate se schimbă
și toate se trec
iubirea se schimbă
dureri, fericiri,
zâmbet și ziuă,
răsărit și apus,
O lume-a mișcării
Nimic n-o să prindă
și toate-ale lumii
cu vântul s-au dus.
Și totuși copacii
se pleacă în vânt
sorbindu-l putere
adânc rădăcină
Și stau până mor
în același cuvânt
cu frunze și ramuri,
pădurea suspină.
Vântul mi-a spus
Undeva este
Viața
Să stai când te schimbi
Să nu te clintești
Trecând prin cădere,
uitare, povești
Să știi să rămâi
Să te mai regăsești.
Și vântul mi-a spus
Adevăr și minciună
bătrâne minciuni
mincinoase povești
Mi-a spus
Adevărul
Luminii cunună
Spre
Poarta cerească
Pe vânt să pornești.
Și vântul mi-a spus
Cum se schimbă lumina
În ochii în care
umbrele cresc
Lumina rămâne
privirea se stinge
Tăcut nemuririi
Lumină șoptesc.
Vântul mi-a spus
De stai pe aripă
te-oi ține cu mine
până în veșnicii
Urcând pe mișcare,
pierdut și schimbare
Schimbat să rămâi
Până vei deveni.
Mihai-Andrei Aldea
Partajează asta:
Orasule căzând încet în noapte – varianta originală
Orașule căzând încet în noapte
Orașule căzând încet în noapte
cu-atâția oameni singuri împreună
aș vrea
de-aici,
aproape de departe
să-ți spun,
să-ți dărui
Noapte bună!
Orașule căzând încet în noapte
se cern tristeți pe cugete și fum
de amintiri
și ce-aș fi vrut
și scrum
se scurg încet
se ning încet,
petale printre șoapte…
Bătrâni privesc în golurile vremii
și singuratici zdrențele iubirii
singuri copii durerea amintirii
săraci se strâng în zdrențe și cartoane
și sterpe trec mașinile mărimii.
Pe ici şi colo,
case scânteiază
o ceartă veselă,
un râs,
un glas feeric,
un plâns de-alint
un strigăt
– te aud! –
şi înc-un râs
cu greu luminile se-nchid
şi chicote răsună-n întuneric
degeaba caută dureri să se strecoare
putere n-au să stea prea multă vreme
mai râde un copil în depărtare
şi binele odihna îşi aşterne.
De prin canale-n care vieți se-ascund
– și șterg iluzii
amintiri
și pace –
aburi de deznădejde
‘nalță uneori
întunecimi
spre stelele albastre.
În străzi cu întuneric și lumină multă
în colțuri cu mizerii și duhori
orașule căzând încet în noapte
atâtea goluri
prăbușiri
strecori.
Orașule căzând încet în noapte
cu-atâția oameni singuri împreună
aș vrea
de-aici,
aproape de departe
să-ți spun,
să-ți dărui
Noapte bună!
(Mihai-Andrei Aldea)
Partajează asta:
Iubire si despărtire – M.A.A.
Iubire și despărțire
Și vă iubesc,
aicea, de aproape,
Căci printre voi am fost
și poate sunt
Și vă iubesc
de dor și întristare
Căci n-ați crezut
Nu ați știut
N-ați vrut.
În noaptea ce vă crește
prin sclipiri
Uita-veți dor
și Cer
Și amintiri
trecând încet și iute
în durut
Căci n-ați crezut
Nu ați știut
N-ați vrut.
În prag de fericire fără margini
aicea, de departe,
Vă privesc
Topindu-vă în noapte
triste șoapte
Și mă întorc
la tot ce e ceresc,
Zâmbind în fericirea fără margini
Uitând ce-a fost durut,
murdar, urât,
Căci am crezut
Și am știut
Și-am vrut.
Și nu se cere
de la noi
mai mult!
(Mihai-Andrei Aldea)
România Străveche - Ancient Romania 