„- Nu prea dormeam acolo, la orfelinat, îi povestise Zero, decât dacă era prea frig afară. Trebuia mereu să găsesc pe cineva care să pretindă că e maică-mea, altfel eram dat în grija statului.
– Şi ce se întâmplă dacă ajungi în grija statului?
– Habar n-am, râse Zero, dar niciodată nu mi-a plăcut cum sună treaba asta.”
Louis Sachar, Tabăra
Egalitate înseamnă identitate. Dacă oamenii ar fi egali ar fi identici. Din punct de vedere creştin, oamenii nu sunt niciodată egali, fie aici, fie în Veşnicie. Dar cei care aleg Iubirea şi Adevărul îşi sunt complementari şi se unesc între ei printr-o organicitate desăvârşită.
Este la fel ca într-un trup sănătos. În acesta nu se pune problema egalităţii şi inegalităţii dintre ficat şi rinichi, inimă sau plămân, ci a armoniei dintre ele. Armonie care cere o împlinire deplină a fiecărui organ în parte şi, totodată, o deplină conlucrare cu celelalte.
Aceasta este viziunea ortodoxă a Omenirii:
un trup dumnezeiesc în care fiecare om este unic, fiecare neam este unic, împlinindu-se deplin în sine şi împreună cu ceilalţi, într-o armonie ce urcă neîncetat spre desăvârşire.
Împreună – nedespărţit, neîmpărţit, neschimbat şi neamestecat – cu Puterile Cereşti şi Dumnezeu.
I se mai zice şi: Biserica.
Cei care cred că părerile diferite de ale lor sunt automat jigniri, atacuri sau justificare pentru duşmănie se află într-o alergare ameţitoare spre Iad.
Adevăraţii oameni sunt cei care ştiu să se respecte chiar dacă sunt foarte deosebiţi.
Discriminarea este totdeauna pozitivă pentru cei care au parte de beneficiile ei; evident, discriminarea este totdeauna negativă pentru ceilalţi!
Ideea de „discriminare pozitivă” este la fel de aberantă ca aceea de „întuneric luminos”; amândouă există doar în lumea fantasmelor.
Cei puţin au voie să hotărască pentru cei mulţi doar cu voia acestora.
M.A.A.
România Străveche - Ancient Romania 