Autor: Mihai-Andrei Aldea

ro: MIHAI-ANDREI ALDEA (n. 1973, Galaţi, România) este teolog (specializarea „Bizantinologie”, teza "Romanitatea Românilor şi Imperiul Roman de Răsărit", 1999), doctor în filologie (specializarea „folcloristică”, teza "Predestinare și liber-arbitru în basmul românesc propriu-zis. Motive narative: „călătoria inițiatică” și „frații gemeni”. Studiu de caz", 2013), doctorand în istorie, conferențiar, editor (suplimentul cultural al ziarului Flux din Chişinău, 2003-2004; Ed. Christiana, 2005-2010), publicist, poet ("Zboruri", 2005; ), romancier (Saga "Drumul spre Vozia" cu Vol. 1: "Cei trei și Pădurea cea Mare", 2008; ed. a II-a, 2009; ed. a III-a, 2015; Vol. 2: "Cei trei și luptele Deralei", 2015; este aşteptat pentru iunie 2017 Vol. 3: "Prin coline şi neguri!"), autor de studii de specialitate ("Tipologia călătoriei iniţiatice", 2007; "Zbor prin vâltoarea vremilor", 2007; "Lumina Adevărului. Un studiu ortodox asupra adventismului și altor secte apropiate", 2007; "Ortodoxia și artele marțiale", 2014), regizor și scenarist de filme de animație pentru copii (Prâslea cel Voinic și merele de aur, 2011; The Story of the Golden Apple, 2014), sportiv (a practicat, printre altele, atletism, judo și parașutism), filantrop. en: MIHAI-ANDREI ALDEA (n. 1973, Galaţi, România) is teologian (specialized in "Byzantinology", thesis "Romanitatea Românilor şi Imperiul Roman de Răsărit", 1999), Ph.D. in Folkloristics (thesis "Predestinare și liber-arbitru în basmul românesc propriu-zis. Motive narative: „călătoria inițiatică” și „frații gemeni”. Studiu de caz", 2013), Ph.D. candidate in history (University of Bucharest), editor (cultural appendix of "Flux" paper from Chişinău, Moldavia Rep., 2003-2004; Ed. Christiana, Bucharest, Romania, 2005-2010), publicist, poet ("Zboruri", 2005; ), novelist ("The Way to Vozia" saga, Part I "The Three and The Great Forest", a fantasy novel, published in English version in 2017; it is the translation after Romanian saga "Drumul spre Vozia" Vol. 1: "Cei trei și Pădurea cea Mare", 2008; ed. a II-a, 2009; ed. a III-a, 2015; in Romanian exists Part 2: "Cei trei și luptele Deralei" ["The Three and Derala's battles"], 2015 and in June is expected the Part 3: "Prin coline şi neguri!" ["Through hills and mists!"]), autor of scientific works (for English readers, "The Typology of Initiatory Journey (in the Romanian Folktales)" can be see on http://egophobia.ro/?p=10836), director and screenwriter for (children) cartoon movies ("Prâslea cel Voinic și merele de aur", 2011; "The Story of the Golden Apple", 2014), sportsman (athletics, judo and parachutism, mountain travels and other), philantropist.

Despre extremismul religios grecesc (III)

Mihai-Andrei Aldea5 comentarii

prima parte aici
a doua parte aici

Partea dinainte s-a încheiat cu o întrebare către Grecofili:
Ați auzit despre Mucenicii Atanase Papanace și Haralambie Balamace și cei împreună cu dânsul?

Totdeauna răspunsul este „Nu, nu am auzit!”.

Sfântul Sfințit Mucenic Atanase Papanace a trăit în secolul al XIX-lea și până la 1906.
El a slujit ca preot pentru Românii din Macedonia.
Acești Români erau îndepărtați de Biserică din pricina grecizării ce se făcea prin ea. Părintele Atanase a promovat însă, în locul grecismului, trăirea Credinței, cu demnitate și răspundere. Acest lucru a atras pe mulți și a dus la întărirea credinței în sufletele multora.
Ca urmare, ierarhia grecească a ajuns să îl numească pe Preotul Atanase Papanace și iconom stavrofor (cel mai mare rang pentru un preot de mir), dar și protoiereu peste șaptezeci de biserici. Desigur, s-ar fi cuvenit să fie uns episcop, dar fiind Român nici nu s-a pus problema.

Părintele Atanase Papanace a dovedit o bună cumpănire și un discernământ apostolic.
Astfel, a sprijinit (inclusiv financiar) școlile de limbă greacă, română sau bulgară, astfel încât fiecare să poată studia în limba sa (ori în cea pe care o dorește).
Dacă acest lucru i-a adus respectul populației și dragostea lui Dumnezeu, a atras și ura Grecomanilor (Grecofonilor).
Aceștia, fiind eretici etnofiletiști, adepți ai doctrinei eretice a lui Cosma Etolul (care spunea că Dumnezeu nu vorbește în română decât cu Satana și îi blestema pe cei care se roagă în română), voiau să impună tuturor „sfânta limbă grecească”.
Amintim că pe atunci Grecia nu stăpânea decât sudul Tesaliei și alte teritorii și mai sudice, Epirul și Macedonia fiind, teoretic, în afara autorității ei. Dar acolo unde Grecia nu ajungea oficial, ajungea prin Patriarhia de Fanar („Constantinopole”), care a acționat de sute de ani ca un instrument al Grecismului.
Ca urmare, această instituție sprijinea acțiunile de grecizare, atât direct prin clerici, biserici, mânăstiri, școli bisericești etc., dar și prin sprijinirea terorismului etnic grecesc.

Acest terorism, despre care în România este practic interzis să se vorbească, a făcut zeci de mii de victime printre Români, Albanezi, Bulgari etc.
Una dintre victime este Mucenicul Atanase Papanace.

Furioși că acesta slujea în limba română într-o parohie de Români (deci nu de Greci!), teroriștii greci au organizat o acțiune de eliminare a lui.
Părintele Atanase Papanace slujea la Biserica Sfânta Maria din Beria/Veria, oraș macedonean format în covârșitoare majoritate din Români (pe atunci; astăzi este masiv grecizat).
Trei echipe de teroriști greci l-au așteptat pe drumul către biserică, fiind duminică și știind că avea să vină, în ciuda vârstei, la Sfânta Liturghie (pe 5 Noiembrie 1906).
Atât Grecii care îl respectau pentru credința și bunătatea lui, cât și alții care aflaseră de acțiune, au încercat să îl oprească de a se duce la slujbă.
El a plecat la Sfânta Liturghie zicând:
„Eu nu mă las intimidat de Greci și o să merg la biserică spre a sluji în limba aromânească. Dacă Grecii sunt hotărâți să mă omoare, aceasta o pot face oricând și în alte împrejurări. Să aveți grijă să îmi luați corpul ca nu cumva grecii să-mi ieie capul și să-l batjocorească!”
Într-adevăr, teroriștii greci l-au împușcat pe stradă, în centrul orașului Veria (Beria), în drumul său către biserică.
Ucis de ereticii greci etnofiletiști, în drumul său către slujirea Sfintei Liturghii, Atanase Papanace s-a adăugat nenumăraților martiri pe care i-a dat Neamul Românesc de-a lungul istoriei.

Însă crima aceasta îngrozitoare, făcută după învățătura ereticului Cosma Etolianul (Etolul) și cu binecuvântarea Patriarhiei de Fanar, este întrecută în răutate de martirizarea Părintelui Haralambie Balamace și a celor împreună cu dânsul!
Ca o trebuincioasă lămurire, să amintim despre Anarți: aceștia au fost teroriști greci, binecuvântați de Patriarhia de Fanar (”Constantinopole”) și feluriți ierarhi greci din Grecia și Imperiu Otoman, după învățăturile lui Cosma Etolul, să impună Grecismul în Tesalia, Epir și Macedonia prin forță. Prin mitele și influența Patriarhiei Fanariote și a rețelei sale de ierarhi și clerici etnofiletiști s-a câștigat sprijinul administrației turcești pentru acțiunile Anarților. Pretextul a fost că Românii, Macedo-slavii, Bulgarii și Albanezii ar vrea să sfărâme Imperiul Otoman, în timp ce Grecii… i-ar fi vrut binele!
Evident, pretextul era absolut absurd, însă în diplomație (să ținem minte!) contează argumentele subtile din spatele pretextului: în acest caz, felurite mite, șantaje etc.
Pe scurt, diplomația grecească a Patriarhiei de Fanar a obținut cel puțin acordul tacit al autorităților turcești pentru Anarți, dacă nu chiar sprijini direct!
Iar acești Anarți, din secolul al XIX-lea până la Războaiele balcanice, au tot terorizat, ars, bătut, ucis etc. în numele Elenismului și al ”Sfântului” Cosma Etolianul!
Acești Anarți au atacat în 1905 (pe 2 August) Biserica Sfânta Maria din Pleasa (Județul Corița/Corcea) și au ars toate cărțile de slujbă, Biblia etc., pentru că erau în limba română.
Demența eretică a acestui act, 100% identic practicilor extremiste ale Inchiziției Catolice, nu a fost un caz izolat (lucru asupra căruia voi reveni mai jos). Și, pentru Românii din Pleasa, a fost doar o parte a martirizării la care au fost supuși de extremismul religios grecesc.

Născut în 1850 în Pleasa („Plasa”) din Județul Corcea/Corița, Epir (azi în Albania), Haralambie Balamace (în altă grafie, Balamaci) făcea parte din Neamul Fărșeroților. Aceștia se socotesc urmașii Romanilor și Tracilor, trăgându-și numele din localitatea Farsala, și își spun Rumâni, fără a-ul inițial din alte dialecte românești sudice (Caragiani, 1929:4-5 ș.u.).
Acești Fărșeroți sunt numiți de Anastase Hâciu (1890-1953) „Rasa cea mai curată de aromâni”, pentru că limba lor are cea mai mare latinitate, cea mai mică influență grecească, slavă ori albaneză dintre dialectele locale (din Epir, Macedonia, Tesalia etc.).
Pe 23 Martie 1914, în Postul Paștilor, Anarții au atacat Biserica Românească din Pleasa. Pentru „vina” de a fi slujit în limba română, Preotul Haralambie Balamace (Balamaci) împreună cu fratele său Sotir și alți doi Români din Pleasa sunt uciși în chinuri de Anarți. Au fost bătuți pe drum, legați de niște copaci de lângă Biserica Sfântul Ilie, bătuți cu patul puștilor ca să li se sfărâme oasele, scuipați, iar Părintelui Haralambie Balamace i s-au smuls fâșii de piele de pe el, într-o încercare de a fi jupuit de viu. Apoi au fost străpunși de zeci de ori cu baionetele.
Mitropolitul grec local și Patriarhia „de Constantinopol” au binecuvântat acțiunea și pe criminali. Inclusiv în numele învățăturii ”Sfântului” Cosma Etolianul.

Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie Balamace
și cei împreună cu dânsul, îndată după martirizare
(fotografie preluată după Proiect Avdhela)

Până în ziua de astăzi în Grecia se pretinde că Anarții au fost niște ”eroi ai Greciei și Bisericii”, că faptele lor au fost ”mărețe și exemplare”. Așa învață copiii Greciei despre aceste crime, așa învață până și urmașii Românilor martirizați de Anarți. Cu binecuvântarea extremismului etnico-religios grecesc.

(cu ajutorul lui Dumnezeu, va urma)

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Icoana împotriva chipurilor cioplite (II)

Mihai-Andrei Aldea2 comentarii

Am reluat Învățătura lui Dumnezeu despre icoane, arătând, iar, că Dumnezeu a poruncit să se facă icoane, de asemenea că Moise a făcut icoane, după porunca Domnului, iar Dumnezeu le-a sfințit (împreună cu Cortul Făgăduinței).

În alt cuvânt arătasem și că icoanele au însoțit Biserica lui Dumnezeu neîncetat, de la Venirea Domnului până astăzi.

Pe de-o parte, Apostolii au avut icoane în chiar chipurile Templului, care încă strălucea în vremea în care Mântuitorul îi învăța.
Pe de altă parte, numeroase simboluri creștine, inclusiv ceea ce astăzi numim icoane, au fost folosite chiar de Apostoli și ucenicii lor.
Obiectele creștine sfințite apar și în Noul Testament, mai ales când sunt ieșite din comun, așa cum sunt ștergarele sau șorțurile ce, sfințite de Apostoli, se puneau peste bolnavi (Fapte 19.12; 5.14-16).

Dar ca să nu reluăm acestea, să ne oprim la întrebarea

Care este deosebirea dintre icoană și idol?

Foarte pe scurt,
icoana este un mijloc de legătură între oamenii din această lume și făpturile cerești – îngeri, sfinți, Treimea Sfântă.

Pe de altă parte,
idolul este orice creatură sau lucru (creat) care este pus(ă) în locul lui Dumnezeu sau al sfinților Săi.

Mai pe larg, să luăm cazul unor sfinți precum marele Nicolae, Fecioara Maria sau Ștefan cel Mare.
Având o icoană a unuia dintre ei, Creștinul se urcă, prin ea, la acești sfinți.
Orice Creștin sărută icoana Sfântului Ierarh Nicolae ca pe acesta să îl sărute, nu obiectul, care slujește ca mijlocitor. Orice Creștin se roagă la Icoana Fecioarei Maria ca Fecioara Maria să îl asculte, nu icoana, care este mijlocitoare rugăciunii, nu ținta rugăciunii. Orice creștin cinstind icoana Sfântului Ștefan cel Mare îl cinstește pe Domnitorul mărturisitor și jertfitor, acum aflat în ceruri, iar nu obiectul ce este folosit a mijloc de trimitere a cinstirii.

Pe de altă parte, idolul este o făptură sau un obiect căruia i se atribuie divinitate în sine.
Prin aceasta se deosebește și de sfânt (care este izvor de har deoarece primește har de la Dumnezeu, deci nu este izvor de har prin sine). Și se deosebește și de icoană (care este izvor de har deoarece primește har de la Dumnezeu, direct sau prin sfinții Săi ori prin îngerii Săi; oricum, niciun Creștin nu crede că icoana are har prin sine).
Astfel, idolul primește din partea oamenilor cinstire ce nu i se cuvine – fie că ar trebui îndreptată către sfinții sau îngerii lui Dumnezeu, fie că ar trebui îndreptată de-a dreptul către Acesta.
Printre idolii cei mai răspândiți de numără banii, puterea/poziția socială sau puterea/poziția politică, frumusețea fizică, puterea fizică, puterea de reținere (memorare), plăcerea sexuală, plăcerea mâncării, plăcerea beției, celebritatea și multe altele. În ultimul secol s-a răspândit idolatrizarea unor oameni pentru motive absolut minore (precum unele performanțe sportive sau artistice).
Așa numiții „zei” ori idoli sunt materializări ale idolatriilor de acest fel, sau ale altora asemenea. Ceea ce înseamnă că idol poate deveni orice sau oricine este țintă a idolatriei, adică a unei cinstiri exagerate, necuvenite, nedrepte.

Existența reprezentărilor din Templu sau Cortul Făgăduinței a fost posibilă pentru că nimeni nu se gândea să idolatrizeze aceste reprezentări.
Existența icoanelor în Biserica lui Dumnezeu este, dincolo de alte rosturi duhovnicești, o școală de cinstire dreaptă (ortodoxie), de înstrăinare de idolatrie.
Folosind icoanele ca mediu pentru cinstirea dreaptă a sfinților, îngerilor și, mai ales, a lui Dumnezeu, Creștinul se imunizează împotriva idolatriei.
Căci este extrem de greu ca cel care folosește icoana ca mijloc de legătură cu Cerurile să creadă în puterea unui idol, să accepte idolatria.
Dimpotrivă, iconoclastia este o poartă largă spre idolatrie sau ateism: în lipsa mijloacelor de legătură cu Cerul omul este înclinat fie să își construiască idoli, fie să nege însăși existența Cerului (sau cel puțin posibilitatea legăturii cu Acesta).

Prin dreapta cinstire a icoanelor – ca mijloc de legătură cu Cerurile – Creștinul măcar intuiește, dacă nu înțelege, legăturile dintre material și duhovnicesc, dintre pământesc și ceresc, dintre aici și dincolo.
Intuirea – și cu atât mai mult cunoașterea! – mărginirilor materiei (și materialului) naște smerenia; ajută la înțelegerea neputințelor omenești și a necuprinsului Dumnezeirii. Se întărește astfel dorul de Cer și ascultarea de Dumnezeu.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, curățește-ne de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Scoala Română si snobismul. Gânduri (I)

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

Școala Română și snobismul. Gânduri (I)

Da, prima întrebare pentru mulți este
De ce „școala română” și nu „școala românească?”.
Răspuns:
Pentru că spunem, corect, „școala franceză”,
„școala italiană”, „școala germană”;
nu spunem, decât dacă vrem să fim ironici sau gratuit pedanți,
„școala germanică”, „școala italienească” ori „școala franțuzească”.
De fapt, și folosirea excesivă a termenului românesc
în loc de român este o mărturie a snobismului,
a înstrăinării față de propriul neam, a pierderii propriei identități.

O introducere în temă

Mă opresc aici la câteva snobisme anti-românești. Snobisme ce sunt, de fapt, o formă de rasism. O formă de rasism anti-românesc, atât de înrădăcinat încât își găsește reflex îndreptățiri chiar și la cei care se cred patrioți.
Și școala română („românească”) este o bună pildă.
Căci s-au găsit rasiști anti-români, ce au fost urmați orbește de mulțimi de snobi, care să urle:

„Românii n-au avut școală!”, „Românii au fost atât de înapoiați încât au înființat primele școli superioare cu 7-8 sute de ani după Vestul Europei!”, „Românii au înființat primele lor universități în urma întregii Europe!”.

Iar aceste răcnete sunt „argumente” pentru pretinsa inferioritate rasială, etnică, religioasă etc. a Românilor față de „alții” (fie că acești „alții” sunt, după rasistul care vorbește, Rușii, Germanii, Ungurii, Turcii, Austriecii sau oricare alții).

După acești rasiști, ce se poate spune despre Evrei, câtă vreme cea mai veche universitate din Israel, Universitatea Iudaică din Ierusalim, a fost fondată în 1918?
Sau ce vor spune despre Armeni, câtă vreme cea mai veche universitate din Armenia, Universitatea (de Stat) din Erevan, a fost întemeiată în 1919?
„Păi, stai!”, vor striga rasiști, speriați că s-ar putea vedea că sunt rasiști. „Evrei și Armenii au fost prigoniți, de aceea n-au apucat să…”
Și Românii n-au fost prigoniți?
„Ăăă…” încep să se bâlbâie rasiștii. „Păi, nu la fel! Ce, pui Holocaustul…”
Care Holocaust, culților, că vorbim de 1918 și 1919, când abia se terminase Primul război mondial!
„Ăăă…” se bâlbâie iar rasiștii. „Păi, oricum, nu e același lucru!”
Dar nu pot să îți spună logic de ce nu ar fi același lucru, nici să îi pici cu ceară!

Și, după ce îi lași să se perpelească puțin, îi întrebi:
„Ce este mai mare, Academia sau Universitatea?”
„Academia!”, zâmbesc ei fericiți că au găsit o certitudine.
„Și dacă noi am avut Academii cu sute de ani înainte de universități, ce vă spune asta?”
„Ăăă… Nu se poate! Nu se poate să fi avut noi Academii atunci!”
Pentru că, dacă se poate, ce mai rămâne din discursul lor despre inferioritatea românească?

Discurs fără de care snobismul, slugărnicia, trădarea, prigonirea Românilor, apar așa cum sunt: mizerie sufletească fără margini și fără nicio îndreptățire.

(cu ajutorul lui Dumnezeu, va urma)

Pr. Mihai-Andrei Aldea

Tine minte! „Dacă te vaccinezi nu te îmbolnăvesti”

Mihai-Andrei AldeaLasă un comentariu

Ține minte! „Dacă te vaccinezi nu te îmbolnăvești”

Cine uită istoria o va repeta în tot ce are mai rău

Astăzi, când tot mai multe dintre minciunile Plandemiei sunt recunoscute public, nimeni nu este de vină.
Statul NeoComunist nu știe cine a ținut oamenii în casă, deși nu ajuta cu nimic; nu știe cine i-a silit să își pună măști, care au făcut mult rău și niciun bine; nu știe cine a născocit așa-zisele „distanțe de siguranță” absolut patologice; nu știe cine a împins oamenii în țarcuri, ca pe vite; nu știe cine este de vină pentru oamenii bătuți pe stradă de polițiști și/sau jandarmi „pentru că încălcau carantina” etc., etc.

Dar noi ținem minte!
Căci numai cel care ține minte poate învăța și poate să fie liber!

Și unul dintre lucrurile „uitate” este că s-a pretins, oficial și răspicat, repetat până la nebunie, că

Dacă te vaccinezi (anti-covid) nu te îmbolnăvești (cu covid).

Acum, dintr-o dată, „nu s-a spus așa ceva”, ba „s-a înțeles greșit de (proștii de) cetățeni”.
Doar că,

  • Joe Biden (zis Joke Biden), așa-zisul „Președinte” al SUA, a declarat pe 21 Iulie 2021, fiind transmis pe CNN (zis ”Communist News Network”) că „Nu vei lua covid dacă ești vaccinat.”
  • Dr. Rochelle Walensky, directorul CDC, SUA, a declarat pe 28 Martie 2021, fiind transmis pe MSNBC (alt post comunistoid), că „Persoanele vaccinate nu poartă virusul… nu se îmbolnăvesc.”
  • Dr. Anthony Fauci, cu o tonă de funcții în „combaterea covid” (al cărui autor cel puțin moral este), spunea, oficial, pe 17 Mai 2021, în transmisiunile aceluiași MSNBC, „Dacă oamenii sunt vaccinați se pot simți în siguranță pentru că nu se vor infecta.”
  • Dr. Anthony Fauci, în aceeași declarație, spunea și că „vaccinurile” anti-covid „Sunt foarte, foarte bune împotriva variantelor.”

Pentru a nu cădea pradă manipulărilor mass-mediei, guvernului sau altor instituții de stat, este nevoie să ținem minte.
Trebuie să ținem minte cât de corupți s-au dovedit și cei din mass-media, și cei din conducerea statului zis român.
Trebuie să ținem minte cât de incompetenți s-au dovedit (și se dovedesc).
Dar, mai ales, trebuie să ținem minte cât ne-au mințit și ne mint!

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

Amurgul unei lumi. Cazul SUA (V)

Mihai-Andrei Aldea1 comentariu

partea dinainte aici

Suntem la a cincea parte din ”Amurgul unei lumi. Cazul SUA”.
Au Românii o vorbă: „Schimbarea Domni(tori)lor, bucuria nebunilor!”.
Aceasta vine din convingerea că binele sperat la schimbarea conducerilor omenești este cel mai adesea o amăgire.
Sunt excepții: Basarab I, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Neagoe Basarab, Mihai Viteazul…
Câteva nume pe secol în cel mai bun caz!
Asta la două principate române, dacă nu trei (că dacă punem și Transilvania, e jale!).
În rest, toate schimbările de regim au adus cel mult un alt rău în locul răului dinainte.

Sunt destui fără minte care se bucură de căderea SUA sub Comunism, de prăbușirea libertăților americane, de prăbușirea economică a Statelor Unite.
O parte sunt păstrători și răspânditori ai propagandei sovietice cu „imperialismul american”, „rasismul occidental” etc. (Apropo, faptul că Rusia Țaristă a avut sclavi până la desființarea ei, că URSS-ul încă avea sclavi etc. nu face pe adepții ideilor în cauză să vadă vreo problemă, vreo contradicție, vreo nevoie de a regândi, fie și puțin, lucrurile!)
O parte sunt și mai limitați în gândire. De pildă, unii își închipuie că SUA este sursa ideologiei „Big Brother”! Și că „scăpați de SUA” vor scăpa de ideologia „Big Brother”. Faptul că la Davos și în alte asemenea grupări (de la FEM/WEF la OMS/WHO) sunt șefi Big Brother din întreaga lume nu îi lămurește: ideologia Big Brother este o formă a globalismului bolșevic. Ea nu a apărut în SUA și nu poate dispărea cu aceasta!
Trec peste alte asemenea idei stupide, ușor de demontat pentru oricine are bun-simț. Ca singur sprijin, amintesc de faptul că existența răului în lume nu se datorează (doar) unui sau unor oameni; există o sursă mai adâncă, ce nu poate fi înlăturată până la A Doua Venire.

Trăim, cum spun Chinezii, vremuri interesante.
Suntem în fața prăbușirii unei lumi, unei civilizații, unor culturi.
Șansele de revenire, de salvare, sunt sub 5%; iar asemenea șanse au fost fructificate extrem de rar în istorie.
Donald Trump, al 45-lea Președinte SUA, este și ultimul.
Deocamdată??

Pentru oricine gândește limpede este clar că Joe Biden – o marionetă pedofilă sclerozată – nu a fost ales de Americani, nu a fost votat de cetățenii SUA.
Altfel spus, a fost pus în funcție printr-o lovitură de stat a Stângii din Statele Unite ale Americii.
De jure, nu este Președintele SUA, deși ocupă (ilegal, anti-american și anti-democratic) această funcție.

Grupări puternice din FBI și CIA au fost vârful de lance al acestei lovituri de stat (împotriva optimiștilor care cred că „nu au funcționat (eficient)” împotriva fraudei electorale din SUA 2020). Ca singur exemplu, amintesc de faptul că iese la iveală implicarea unor vârfuri CIA în încercarea de a înlătura Președintele Donald Trump de la putere în timpul mandatului (link aici și alt link aici).
Iar aceste abuzuri monstruoase, anti-americane și anti-democratice ale celor două organizații nu sunt noi. Dăm un exemplu aici privind complotul și acțiunea FBI de fabricare a unor pretinse acte teroriste. Dăm un exemplu aici privind implicarea lui Joe Biden înainte de 2020 în acte extrem de grave de corupție în Ucraina – pe care CIA sigur le-a cunoscut și nu le-a sancționat, așa cum are datoria. Și aș putea să înșir multe alte asemenea cazuri, de la cele în care părinții sunt încadrați de FBI la „teroriști” („teroriști casnici”) pentru că nu vor să le fie îndoctrinați copiii de pedofili, până la cele privind Cazul Epstein, un traficant de minori apropiat de Bill Gates, Familia Obama, Familia Clinton etc. (cine caută, găsește!). Sau pot aminti despre felul în care au fost deturnate de Administrația Biden-Obama-Kamala fonduri pentru susținerea imigrației ilegale (ca mijloc de presiune și șantaj asupra societății, ca mijloc de falsificare a alegerilor). Ori despre felul în care aceeași administrație a șantajat marii producători și comercianți de carte pentru a cenzura ceea ce nu le convenea.

Poate și mai evident este actul invadării Statelor Unite ale Americii care se petrece în zilele noastre. Sub ochii și cu sprijinul instituțiilor federale: Președinție, Guvern, Armată, FBI, CIA, NSA etc. Inclusiv Curtea Supremă (SCOTUS) s-a supus ordinelor și sprijină invazia.
Invadarea SUA este un proces care începuse discret sub Obama, a fost redus masiv sub Trump, și a explodat sub echipa comunistă ce-l are ca reprezentant pe Biden.
Concret, milioane de imigranți ilegali, în covârșitoare majoritate bărbați apți de luptă, trec continuu frontiera sudică a SUA, venind din Africa, anumite părți ale Asiei (întâmplător islamice) și unele părți ale Americii Latine (întâmplător cele mai violente).
Invazia are loc prin chemarea directă și cu sprijinul deschis și mascat al amintitelor autorități federale – la care se adaugă participarea autorităților locale și altor oficiali sau forțe ce țin de Partidul Democrat sau alte grupări de Stânga (inclusiv grupurile infiltrate în Partidul Republican).
Despre toate acestea am dat exemple în episoadele anterioare; și pot fi găsite și mai multe exemple de către oricine caută surse în afara rețelelor mediatice mainstream.

Constatăm, astfel, o disfuncție sistemică a instituțiilor americane în respectarea Constituției, în apărare SUA, în păstrarea valorilor americane etc.
Mai rău, constatăm o funcționare eficientă a acelorași instituții „americane” în încălcarea Constituției SUA, în apărarea celor care invadează și/sau fac rău SUA, în distrugerea valorilor americane etc.
(Neo)Comunismul a cucerit SUA și urmărește distrugerea sistematică a tuturor redutelor valorilor americane, a tuturor structurilor ce ar putea asigura revenirea la valorile americane.
(Neo)Comunismul a cucerit SUA și îi declară neoameni (în diferite forme) pe cei care au alte valori decât cele comuniste.

Donald Trump numea totalitatea acestor forțe „Mlaștina” (The Swamp) și promitea să o asaneze.
Președinția Donald Trump a marcat, este adevărat, multe succese – de la reducerea masivă a birocrației federale până la sprijinirea deschisă a grupărilor pro-viață și eliminarea genocidarului și imaginarului „drept” la avort, de la reducerea masivă a șomajului în rândul minorităților până la o mare creștere economică.
Dar între acestea nu s-a numărat (și nu se numără) și desecarea sau asanarea Mlaștinii. Aceasta a rămas neatinsă și, dimpotrivă, l-a înlăturat pe Donald Trump în Decembrie 2020 (încercând arestarea și sinuciderea lui în Ianuarie 2021). Ba chiar i-a intentat procese absolut ridicole, de nivelul acțiunilor naziste sau bolșevice. Ba chiar cere înlăturarea lui, cu orice preț, din politică.
Asta pentru a nu mai aminti despre susținătorii lui Trump care sunt magic victime ale unor atacuri armate „de jaf” și ale altor acțiuni de același nivel.

Firesc, există mulți care speră într-o câștigare a alegerilor din 2024 de către Donald Trump și Republicani. Care să salveze SUA de la distrugere.
Este o dorință pe care o avem toți cei care gândim logic, toți cei care iubim libertatea.

Însă mă uit la mizeriile total ilegale făcute deschis împotriva lui Donald Trump, împotriva susținătorilor lui, împotriva celor aleși drept țintă în escrocheria democrată numită „J6”, la ce se face prin acțiunea Invazia SUA ș.a.m.d.
Există vreo șansă ca o parte cu greutate a FBI, CIA, NSA etc. să își dea seama că pierzând SUA vor pierde (aceste structuri) totul? Există vreo șansă să își aducă aminte de epurările repetate din toate statele comuniste, care au distrus pe toți cei care au avut funcții „înainte”? Etc.?
Nu cred. Prostia omenească e prea mare.
Dacă aveau vreun pic de rațiune nu-i puneau pe Soros, Gates ori Biden unde i-au pus.
Mai curând mă aștept să îl sinucidă sau accidenteze mortal pe Donald Trump; ori să găsească un pretext absurd pentru care să îl aresteze. Orice, doar să nu lase oamenii să își aleagă, fie și parțial, viitorul.

Desigur, asta nu înseamnă că lupta nu trebuie dată până dincolo de capăt.
Trebuie.
Tolkien voia pentru Frodo o fărâmă de lumină stelară „ca să-ți fie o lumină în locurile întunecate unde toate luminile s-au stins”.
Iisus ne-a spus să fim lumină lumii chiar și atunci când toate luminile s-au stins, căci Lumina luminează în întuneric și întunericul n-a biruit-o…
Aceasta este singura cale creștină.
Acesta este drumul sfinților și eroilor.

Pentru mine încăpățânarea Americanilor de a lupta împotriva sistemului, împotriva unor forțe teribil de puternice, este un eroism demn de cel mai deplin respect.
Mă uit cu respect la lupta unora precum Candace Owens, Charlie Kirk, Dennis Prager, Ted Cruz, Rand Paul ș.a.m.d.
Chiar dacă au parte de nenumărate lovituri – și nu de puține înfrângeri – luptă mai departe, fără șovăire. Este o lecție pe care mulți dintre Români au uitat-o, deși marele George Coșbuc le-a spus-o și în versuri: O luptă-i viața, deci te luptă! (mai departe, căutați Lupta vieții de George Coșbuc… și țineți minte, căci adevărat este poemul!).
Și cu toate că rațional, științific, nu există șanse să câștige, eroismul lor trece de șanse, într-o zonă în care, uneori, jertfa poate face imposibilul posibil.
Și fie și numai pentru acest eroism mi-aș dori să văd SUA liberă, alegându-și liber Președintele și iar, după puterile ei, creștină.

Pr. Dr. Mihai-Andrei Aldea

P.S. Cei care confundă Partidul Democrat cu SUA, care jubilează la gândul că distrugerea SUA va „elibera lumea”, sunt foarte mari șanse să vadă cu ochii lor ce anume va fi „eliberat” prin prăbușirea Statelor Unite! Părerea mea este că vor fi „eliberate” valuri de ură, lăcomie, genocid și distrugere; care vor bântui întreaga planetă. Sau, cel mult, că va fi eliberat locul pentru ca un sistem mondial să impună o robie planetară absolut patologică. Ceva asemănător s-a întâmplat proștilor care conduceau Transilvania în secolul al XVII-lea și s-au aliat cu Austria ca să îi izgonească pe Turci. După care urlau: Am schimbat un jug de lemn cu unul de fier. Doar că au urlat în zadar, jugul de fier a rămas.

P.P.S. Dacă ați citit până aici, probabil vă întrebați cum de am curajul să spun aceste lucruri. Sau cam ce șanse am să rămân în viață după ce am scris aceste rânduri. Mai ales că le-am scris în colonia Partidului Democrat numită Republica România (România fiind un aliat esențial al SUA despre care cei mai mulți Americani nu știu nimic important, dar în care mulți oponenți ai Stângii dispar peste noapte… ori în cel mai bun caz sunt îngropați în calomnii).
Răspunsul este că nu mă interesează: dixi et salvavi animam meam (am zis și mi-am salvat sufletul).
Cât se mai poate scrie și publica altceva decât vor (Neo)Comuniștii, o voi face, dacă sunt în viață.
Subliniez să se știe: e 1000000000000000000% sigur că nu mă voi sinucide! Dacă auziți că m-aș fi sinucis, știți tot sigur că mi s-a făcut cinstea să fiu adăugat mucenicilor (nu că aș fi la primele amenințări cu asemenea binecuvântare… care pentru rătăciți e o spaimă).
Am fost în stradă în Decembrie 1989 ca ateu; azi, Creștin fiind, cu atât mai mult nu pot să mă tem de dușmanii libertății și Adevărului. Dimpotrivă, prigoanele mă curăță ca să mă pot înfățișa Străbunilor și lui Dumnezeu cu cinste!
Deci, spun ce știu că este adevărul. Așa cum este firesc dacă ești liber.