Nicolae Ceauşescu – rău sau bun?

Nicolae Ceauşescu – rău sau bun?

 

De multe ori vedem pe internet – pe „chat-uri” şi în felurite „comment-uri” – texte de felul „Băi nesimţitule/nesimţito, porcule/scroafo, ratatule/ratato etc., cine eşti tu ca să-i judeci pe alţii?„.
Evident, cel sau cea care emite mitocănia aberantă nu vede că tocmai a judecat (şi chiar a osândit) pe cel cu care vorbeşte.
Judecarea celuilalt este extrem de primejdioasă.
Nu doar pentru că de obicei cădem exact în cele pentru care îi osândim pe ceilalţi.
Dar şi pentru că nu ştim despre celălalt multe, dar mai ales felul în care îşi va sfârşi viaţa.
Saul din Tars, mare prigonitor al Creştinilor, ucigaş de creştini, se pocăişte de păcatele şi patimile sale şi, îndreptându-se, devine unul dintre Apostolii lui Dumnezeu.

Şi în cazul Nicolae Ceauşescu lucrurile trebuie judecate cu înţelepciune, fără patimă.
Sunt mulţi care spun „era mai bine pe vremea lui Ceauşescu”, „ăştia nu pot nici să vopsească ce a construit Ceauşescu” şi altele asemenea. Ori chiar, patetic, „i-am ucis ca pe câini şi acum suntem sfâşiaţi de hiene” şi altele asemenea.
Reacţia celor care cred că Ceauşeştii meritau ucişi este ceva de felul „Comuniştilor!”. Sau şi mai urâtă, încât nici nu merită redată.
Dar care este adevărul?
A fost Ceauşescu rău? A fost bun?

Pentru a înţelege adevărul trebuie să lăsăm deoparte mărunţişurile, fie ele şi „picante”. Şi să mergem la esenţă.
Comunismul este rău.
Este un fapt clar: oriunde a fost instaurat comunismul lucrurile au mers rău economic şi social, s-a instaurat dictatura şi s-a distrus cultura, s-a recurs la genocid. Nu există ţară comunistă în care să nu se fi manifestat aceste elemente rele, chiar cumplite.
În drum spre locul de execuție Nicolae Ceauşescu a cântat Internaţionala (imn mondial al extremei-stângi, fie ea comunistă ori socialistă – tot un drac).
Nicolae Ceauşescu a murit strigând „Trăiască România Socialistă şi independentă!„.
Aceste gesturi sunt până la urmă mai importante decât crimele (asasinatele și genocidul) pe care Nicolae Ceauşescu le-a făcut cu mâna lui sau prin mâna altora de-a lungul anilor.
Pentru că ele pecetluiesc susţinerea de către el, până la moarte, a unui sistem criminal, monstruos, inuman.

(O paranteză! Am văzut de curând un text de genul „I-am ucis ca pe câini [pe Ceauşeşti] şi acum suntem sfâşiaţi de hiene„. Eu nu ştiu câţi dintre cei care postează, preiau, apreciază etc. asemenea texte au fost implicaţi în arestarea Ceauşeştilor şi Procesul de la Târgovişte. Cred că niciunul. Oricum, în imensa majoritate cei care postează, preiau, apreciază etc. asemenea texte nu au avut nicio implicare în arestarea, judecarea şi executarea Ceauşeştilor. Şi atunci de unde această blamare colectivă, de unde această iraţională (delicat spus) asumare a vinovăţiei pentru un fapt cu totul străin?
Din gândire comunistă!
În Comunism toate realizările sunt meritul Partidului, Conducătorului iubit şi, eventual, aparatnicilor – membrilor de partid. Nereuşitele, nu, niciodată. Vinovăţia este externă şi, dacă nu este aruncată pe străini, dacă lipseşte un anume ţap ispăşitor, trebuie musai asumată colectiv. Toţi plătesc pentru ea!
Ca urmare, deşi Ceauşeştii au fost ucişi de ai lor – că, de!, cine seamnă, se adună – trebuie convinşi Românii să se simtă vinovaţi. Şi să creadă că e drept ca PSD-ul, UDMR-ul, USR-ul, PNL-ul şi alte asemenea grupări să îi vândă, să îi jupoaie, să îi masacreze.)

Se face o confuzie între ceea ce s-a construit sub Nicolae Ceauşescu şi eventualele calităţi ale acestuia.
Este ca şi cum cineva ar lăuda lagărele de concentrare naziste ori sovietice pentru realizările în muncă ale deţinuţilor!
Da, Nicolae Ceauşescu s-a folosit de munca deţinuţilor lagărului comunist România pentru a construi şi unele lucruri bune. Aşa cum s-a folosit de munca aceloraşi pentru a face lucruri rele. Dezastrul ecologic şi umanitar de la Copşa Mică este un exemplu de distrugere şi crimă ceauşistă printre multe.
Beţia, curvia, hoţia, amoralitatea, făţărnicia – iată câteva dintre elementele fundamentale ale omului nou construit de Comunism în România. Cu directa participare – deci nu doar complicitate, ci chiar conducere – a lui Nicolae Ceauşescu.

Încearcă unii să-l apere de toate crimele comise sub conducerea sa cu cele mai absurde pretexte: „nu ştia”, „i se raporta altceva şi astfel era păcălit”, „era manipulat”.
Păi dacă este aşa, înseamnă că nu are niciun merit în realizările vremii! Că neştiind, fiind păcălit şi/sau manipulat, înseamnă că realizările aparţin altora, nu lui!
Logic, nu?
Pentru cine vrea să gândească logic.
Dar dincolo de fractura de gândire mai este un fapt: Ceauşescu ştia. Ştia foarte bine. Sunt mii şi mii de documente clare.
Şi dacă nu ar fi ştiut, n-ar fi contat nici cele bune sau rele, dar tot ar fi contat mărturisirea de credinţă finală, comunistă, prin care singur s-a osândit. (Pentru cine nu îşi închipuie că ar fi fost bun Comunismul.)

Da, Nicolae Ceauşescu a încercat să impună România pe scena mondială. De ce? Pentru că era „a lui”. Pentru că astfel se impunea el pe scara mondială. Nu pentru că o iubea!
De unde ştim asta?
Pentru că a distrus sistematic tot ceea ce era fundamental românesc, tot ceea ce era esenţial pentru existenţa în prezent şi viitor a Românimii şi a României!
A distrus satul românesc, inima vieţii româneşti.
A continuat distrugerea demnităţii româneşti, element esenţial pentru instaurarea Comunismului – căci Comunismul este religia complexaţilor (şi mai ales a complexaţilor furioşi).
A distrus mai departe, asemenea înaintaşilor săi de stânga, Cultura Română Veche.
A distrus clăcile şi le-a transformat în munca forţată numită „muncă patriotică” şi „muncă voluntară”.
A distrus şezătorile şi le-a transformat în şedinţe de partid.
A distrus horele şi le-a transformat în discoteci.
A deschis larg porţile deznaţionalizării totale, limitând conştiinţa naţională la „adeziunea faţă de Partid şi Conducător”!

Atunci când vedeţi tineri şi bătrâni distruşi de băutură, tâmpiţi de muzică ieftină şi tăvălindu-se în patimi să vă amintiţi că ei sunt oamenii noi obţinuţi de Regimul Ceauşescu. (Adevărat, în continuarea celor dinainte. Dar, cel puţin la fel cu acelea, tot regim antiromânesc – şi despre asta e cuvântul de faţă!)
Nicolae Ceauşescu a distrus Istoria Românilor.
Am mai vorbit despre asta, cine este interesat poate căuta materialele pe acest blog.
După modelul Karl Marx, Nicolae Ceauşescu a duşmănit Ortodoxia, încercând să o scoată din inima şi gândirea Românilor.
Cum a spus Mihai Eminescu?
Biserica Orientală (Răsăriteană/Ortodoxă) este Maica Neamului Românesc.” (Mihai Eminescu, Timpul, 14 august 1882)
sau
Cine combate Biserica Ortodoxă și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.” (ibidem)
Este o realitate pe care o uită mulţi astăzi, aşa cum i-a învăţat Ceauşescu însuşi – care îl lăuda pe Eminescu dar ura Biserica.
E drept, aşa cum unii încearcă să-l scoată pe Stalin creştin – ba chiar sfânt -, la fel se încearcă şi cu Ceauşescu. Dându-se ca exemplu faptul că au făcut uneori parastase familiei lor.
Acest act ceauşist – real – dovedeşte iarăşi făţărnicia şi neomenia Comunismului, dictaturilor. El şi apropiaţii lui puteau să facă acest gest – de „tradiţie”, de „obicei”, cum îi spuneau ei. Dar dacă alţii era prinşi făcând parastase ori alte slujbe, erau pedepsiţi crunt! Perversitatea acestei purtări şi gândirii, folosirea fără ruşine a unor legi total contradictorii – iată alte otrăvuri pe care le îndurăm şi astăzi!

Nicolae Ceausescu 02.jpg
Nicolae Ceauşescu zâmbind fericit sub o stemă sovietică pe care scrie, totuşi, „România”, sub un steag sovietic pe care scrie, totuşi, „P.C.R.” şi un tricolor mânjit de stema sovietică pe care scrie, totuşi, „România”.
El ne explica ce bine trăim în vreme ce noi sufeream de foame, frig, sărăcie, lipsă de libertate. Dar trebuia să ne consolăm cu „politica externă măreaţă” ceauşistă.

Aceeaşi duplicitate exista în toate laturile vieţii în vremea Regimului Ceauşescu.
Ei se fac că ne plătesc,
Noi ne facem că muncim!

iată doar unele dintre creaţiile folclorice ale acelor timpuri ce arată făţărnicia, necinstea, hoţia devenite molimă naţională. Sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu!
La televizor se pretindea decenţă, dar petrecerile comuniste erau pline de deşănţare, după model sovietic. Sub conducerea lui Nicolae Ceauşescu!
Public se vorbea despre libertate, dar turnătorii foşgăiau peste tot şi Internele loveau mereu ba pe unul, ba pe altul, pentru vreun banc politic, o părere nepotrivită, Doina lui Eminescu sau orice altă literatură interzisă.
Etc., etc., etc.

Mii de patimi iubite de extrema-stângă au fost susţinute de Regimul Ceauşescu. Cel care avea puterea să lupte împotriva lor, să le limiteze, chiar să le elimine. (Pentru că, oricum, avea toată puterea!) Dar scopul extremei-stângi, scopul Regimului Ceauşescu era chiar acesta: un popor alcătuit din oameni dacă nu imbecilizaţi măcar inerţi, dacă nu inerţi măcar mânaţi doar de patimi convenabile politic.
Fără această pregătire ceauşistă a poporului tovarăşii lui Nicolae Ceauşescu, adică Iliescu, Brucan, Roman şi ceilalţi, nu ar fi putut să pună mâna pe putere niciodată. Venirea lor – şi toate durerile pe care le ducem de atunci încoace – i se datorează major lui Ceauşescu.

Şi toate aceste roade otrăvite ale Ceauşismului încă nu ar fi de ajuns ca să îl osândească, dacă înainte de moarte s-ar fi pocăit de ele!
Dar nu s-a pocăit!
Şi acest lucru este pentru veşnicie!
Erou pentru Comunism, el rămâne până dincolo de moarte un duşman la Românilor şi Neamului Românesc.

Mihai-Andrei Aldea

Magazin DSV                                                                                                        The Way to Vozia…

Îndem la luptă

4 gânduri despre “Nicolae Ceauşescu – rău sau bun?

  1. „Şi toate aceste roade otrăvite ale Ceauşismului încă nu ar fi de ajuns ca să îl osândească, dacă înainte de moarte s-ar fi pocăit de ele!
    Dar nu s-a pocăit!
    Şi acest lucru este pentru veşnicie!
    Erou pentru Comunism, el rămâne până dincolo de moarte un duşman la Românilor şi Neamului Românesc.”
    Sărut mâna părinte !!! La mulți ani cu sănătate, liniște și pace !!! Am citat și cuvintele de încheiere ale sfinției voastre cu care sunt perfect de acord !!!
    În aceste zile de sărbători binecuvântate, având mai mult timp liber, am găsit un interviu din 2002, dat lui Fabian Anton, al fostului torționar Franț Țandără. Am mai căutat și alte informații despre el, din dorința de a înțelege mai bine, cum de au putut ajunge unii semeni de-ai noștri din oameni neoameni. Poate că exemplul lui este ilustrativ pentru a putea înțelege cât de cât ce i-a putut determina să ajungă în asemenea postură degradantă. El amintește undeva că Ceaușescu era ceea ce am numi astăzi un interlop cu vreo douăzeci de ani înainte de a ajunge secretar general al PCR. Poate nu este lipsit de importanță faptul că Ioan Gheorghe Maurer și-a cerut iertare (oficial poporului român, iar neoficial probabil mai marilor săi din internaționala comunistă), în decembrie ’89, pentru faptul de a-l fi propus pe Ceaușescu pentru postul de secretar general al PCR.
    Este cutremurător ceea ce se petrece astăzi în țara noastră și în lumea întreagă pentru că, așa cum spunea vrednicul de pomenire Părinte Iustin Pârvu, „lumea întreagă este un Pitești uriaș”. Și cred că prima noastră vină este că nu CĂUTĂM să înțelegem ce se petrece astăzi în țara noastră și în lumea întreagă sau, dacă totuși căutăm, nu o facem SINCER cu noi înșine și cu conștiința noastră. Conștiința neamului nostru românesc, dreptcredincios la naștere, dar atacat din toate părțile în Ardeal de catolici și/sau protestanți, din vremea lui Glad, Gelu și Menumorut și până la 1918, în Muntenia și Dobrogea de catolici (Posada), turci, tătari, ruși, bulgari, în Moldova de catolici (leși), turci, tătari, cazaci, ruși, iar după 1944 de comuniști, a fost grav alterată de pe urma acestor atacuri. Evident, asta dacă ne referim doar la teritoriul actualei țări. Căci dacă ar fi să ne referim la toate teritoriile locuite de români, stricăciunile au fost mult mai mari.
    Probabil că trebuie să mai treacă ceva timp, în care noi cei de azi, conștienți de pierderile suferite, să luptăm după putere pentru a aduce la cunoștința generației/-iilor viitoare, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, încercările și jertfele prin care au trecut strămoșii noștri pentru apărarea Drepteicredințe și a conștiinței de neam dreptcredincios.
    Pagubele provocate de comunism sunt foarte mari și,din păcate, jertfa mărturisitorilor din temnițele comuniste din România, prea puțin cunoscută și aproape de loc mediatizată. Ba mai mult, prigoana continuă și astăzi, dar cei mai mulți dintre noi nu pot pricepe acest lucru. Vrednicul de pomenire Părinte Tihon de la Athos, amintea că faraon dădea mult de lucru poporului ales, pentru ca poporul să nu mai aibă timp să-și aducă aminte de Dumnezeu și să se roage. La fel este și astăzi, cu diferența că noul Israel (dreptcredincioșii de astăzi), nu mai dă naștere la tot atât de mulți copii. Și atunci de unde să ne vină salvarea ???
    Ceaușescu a fost condamnat și ucis chiar de către comuniștii lui, drept pedeapsă pentru curajul de a se fi opus mai marilor lumii plătind datoriile României (care împrumutase 11 mld $ și pentru care a plătit 21 mld $ !), dar aceștia au ales ziua de Nașterea Domnului pentru a induce vinovăția în conștiința poporului român, care chipurile ar fi vinovat de aceste lucruri, dar și pentru a da un avertisment, celor mai aleși dintre români, care ar îndrăzni să se mai opună sistemului global, că asemenea încercări nu vor mai fi tolerate.
    Mult timp am crezut că oamenii nu știu aceste lucruri și ar trebui informați despre ele, dar nu este așa. Oamenii în marea lor majoritate nu CAUTĂ și prin urmare, nu au cum să înțeleagă. În familie copilul îl întreabă pe părintele său despre aceste lucruri, căci copilul caută dar părintele nu îi dă răspunsul corect. Aveți sfinția voastră o predică la Duminica Vameșului și Fariseului pe această temă (nu mai țin minte din ce an, era vorba și de doamna Maria Crișan, care L-a mărturisit pe Domnul Iisus Hristos la un Paște pe vremea lui Ceaușescu), deci nu mai insist. Deci, mai este nevoie de multă răbdare și rugăciune cu durere pentru cei care caută sincer Adevărul și Viața Veșnică.
    Iertare și Doamne ajută tuturor !!!

    Apreciază

  2. https://bucovinaprofunda.com/2019/12/02/despre-codreanu-pro-sau-contra-un-interviu-cu-razvan-codrescu/

    La puțin timp după ce am postat primul comentariu, intrând pe „Bucovina profundă”, am găsit (și) articolul din linkul de mai sus. Mi-am amintit de faptul că Ceaușescu cochetase în tinerețea lui (și) cu Mișcarea legionară și mi-am adus de asemenea aminte că atunci când am ascultat ultimul discurs înregistrat la radio al lui Corneliu Zelea Codreanu, am fost izbit efectiv de asemănarea discursului său cu cel al lui Ceaușescu. Cred că în ceea ce-l privește pe Ceaușescu, el l-a copiat pe Corneliu Zelea Codreanu, pentru că îl cunoscuse și știa de harisma Căpitanului și de popularitatea lui și nu este deloc exclus că a căutat să-l copieze. Pe de altă parte, această asemănare se poate să fi influențat inconștient și asupra poporului, care a dezvoltat o anumită simpatie față de Ceaușescu… Cine poate ști ?

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s