În războiul pentru adevăr există propagandă şi propagandă. Propaganda adevărului şi propaganda minciunii. Dacă vrem să fim în adevăr, trebuie să învăţăm să-l căutăm, să-l deosebim de minciună, să-l păstrăm şi să-l dăm mai departe. Adevărul împărtăşit nu se împuţinează niciodată, ci rămânând în vreme ce se răspândeşte aduce roade frumoase şi bogate.
În disputele despre formarea Neamului Românesc s-a ivit, de cca. 80 de ani încoace, o mare şi nouă temă. Romanizarea, negată în trecut de extremiştii unguri sau slavi, a început să fie negată şi de oameni care, patrioţi zicându-şi, pretind că ne tragem exclusiv din Daci. Cu toate că în nordul Dunării trăiau şi ramuri de traci aşa-zişi sudici – precum Bessii, de la care Părintele Dumitru Stăniloaie derivă, argumentat, nume ca Besarab şi Besarabia. Cu toate că în nordul Dunării trăiau şi ramuri ilire – mai ales în Banat şi Apuseni – dar şi multe triburi ale Sciţilor – ca Iazigii între Dunărea de Mijloc şi Carpaţii Bănăţeni şi Apuseni, Agatârşii între Apuli şi izvoarele Oltului şi Mureşului, Roxolanii în estul Munteniei de azi etc.
Unul dintre argumentele lor – argument sau minciună? – este afirmaţia după care „Romanii au ocupat doar 14% din Dacia”. Afirmaţie asortată cu pretenţia nedreptăţirii lui Decebal de către „istori(ografi)a oficială. Şi în contrast cu ideea că Dacii şi Romanii vorbeau aceeaşi limbă, deci erau acelaşi neam.
Cifra de 14% este reluată de sute de texte de internet – articole, comentarii, afirmaţii în dispute etc. Şi, dacă este reală, ridică o problemă extrem de grea teoriei romanizării traco-ilirilor ca parte a naşterii Românilor.
Ca să lămurim lucrurile, trebuie să răspundem la două întrebări:
1. Care era întinderea Daciei?
2. Cât din această întindere a intrat în Imperiul Roman, sau Romania?
1. Deci, care era întinderea Daciei?
Cuvântul Dacia are mai multe înţelesuri.
a. Zona locuită majoritar de Daci. Aceasta corespunde, conform izvoarelor istorice, spaţiului dintre Dunăre, Tisa şi Prut, cel mult Nistru.
Ramuri dacice ajung mult mai departe. În spaţiul celtic sau germanic, spre Nord şi Apus, enclave dacice sunt presărate în multe părţi ale Panoniei, în mai puţine din Noricum, dar încă apar, ici şi colo, până la izvoarele Dunării sau Vistula de Mijloc. Alte insule dacice sunt şi în sud, până în Dardania şi Tracia. Sub stăpânirea romană Daci ajung şi mai departe, în Iliria, Dalmaţia, Epir etc., ba chiar şi în Britania, Egipt sau Mesopotamia.
Dar, în toate aceste părţi, Dacii erau o minoritate. Nobilă şi valoroasă, dar fără a putea transforma acele ţinuturi în spaţii dacice.
b. Dacia ca termen geografic. Ptolemeu este cel mai citat în domeniu. Hotarele indicate de el ar fi Tisa, Dunărea şi Prutul sau Nistrul. Impreciziile ptolemaice au fost înlăturate cu timpul, iar din punct de vedere geografic prin Dacia se înţelegea mai ales pământul dintre Tisa, Dunăre şi Nistru. Iar prin Daci locuitorii acestuia (uneori precizaţi ca Sciţi sau de altă origine, ori dovediţi astfel arheologic). Desigur, faptul că cel puţin partea sudică a zonei dintre Prut şi Nistru era mereu socotită ca parte a Sciţiei Mari complica – şi complică – lucrurile. Ca şi faptul că Sciţia Mică – numită mai apoi Dicia sau Dobrogea – este inclusă de unii în zona geografică a Daciei (de care [zonă geografică] nu a aparţinut niciodată).
Harta lumii după Ptolemeu, cu Dacia în vestul Pontului Euxin
Dacia după Ptolemeu
c. Dacia lui Burebista. Pe multe hărţi aceasta este înfăţişată între Dunărea de Mijloc şi Nistru, ba chiar şi dincolo de acesta, din Carpaţii Păduroşi în Haem (Munţii Hem sau Balcani). Dar în ce măsură s-a numit această ţară Dacia? În Decretul lui Acornion Burebista este înfăţişat ca cel mai mare dintre regii Traciei. Să fi fost acesta numele ţinuturilor stăpânite de Burebista sau cel de Dacia? Dat fiind că centrul stăpânirii lui – fie aflat în Muntenia, fie în Ţara Haţegului – era nord-dunărean, cel mai probabil era că, totuşi, Dacia era numele întinderilor peste care domnea Burebista.
Dar care era hotarul acestora?
Hotarele stăpânirii lui Burebista după cele mai multe hărţi/atlase moderne
Această hartă este extrem de ciudată, dat fiind că Scordiscii au fost supuşi de Burebista, iar colţul de nord-est al zonei nu se cunoaşte să fi fost sub stăpânirea acestuia. Ca urmare, credem că următoarea hartă este mai exactă
Dacia sub Burebista (întindere maximă)
Trebuie să observăm faptul că aceasta este întinderea maximă a stăpânirii lui Burebista. Trecerea sa la sud de Munţii Hem (Haemus ori Balcani), de pildă, este atestată doar în zona Apolloniei. Dar admitem această întindere maximală ca cel puţin posibilă.
d. Dacia lui Decebal. Este al doilea stat denumit Dacia. Între Burebista şi Decebal avem regi daci, teritoriul dintre Dunăre şi Maramureşul de astăzi fiind împărţit în cel puţin patru regate, fără a socoti părţile din Moldova actuală, stăpânită de Sarmaţi, Bastarni, Carpiani şi Carpi.
Decebal este socotit de unii ca nedreptăţit de istoriografia românească oficială (aprobată de autorităţile de stat). Şi au dreptate! Dar nedreptăţirea lui Decebal este alt subiect. Acum ne preocupă hotarele Daciei lui Decebal.
Care este graniţa de apus?
Harta hotarelor romane în Panonia şi vestul Daciei
În această hartă se observă cele patru valuri de apărare pe care Iazigii Metanaşti le-au ridicat, cu ajutorul inginerilor romani, înspre răsărit şi miazănoapte. Iazigii Metanaşti, Sarmaţi aşezaţi în estul Dunării de Mijloc, constituie un regat clientelar roman în secolul I d.Chr. Cu ajutorul romanilor aceşti Sarmaţi au construit un sistem de apărare complex, ale cărui urme se păstrează până astăzi. Şi care, fiind hotarul Regatului Iazig, ne arată şi hotarul de apus al Daciei lui Decebal.
Dacia sub Decebal (culoare galbenă)
Sarmaţii Roxolani şi Bastarnii (Germanici? Celţi? Celto-Germanici?) vor fi aliaţi cu Decebal. Nu erau sub stăpânirea lui. Nici Carpianii, Carpii, Costobocii, Dacii Mari (aflaţi la nord de Costoboci) nu au fost sub conducerea lui Decebal, nici nu s-au implicat în războaiele acestuia.
e. Dacia închipuită. Există surse care născocesc o „Dacie” care nu a existat niciodată. Eventual întinsă până spre izvoarele Dunării, departe dincolo de Nistru etc.
Dacia imaginară a unor pagini web
După cum vedem, avem nu mai puţin de cinci variante ale termenului Dacia, cu hotare diferite…
2. Cât din întinderea Daciei (Daciilor) a făcut parte din Romania [Imperiul Roman]?
Dăm aici, în primul rând, harta întinderii maxime a Romaniei [Imperiul Roman]:
Romania în întinderea sa maximă
Spre a uşura comparaţia, oferim o selecţie mai restrânsă:
Comparaţia hărţilor arată o includere în Romania a 100% din Dacia lui Decebal (plus alte teritorii). Pentru Dacia lui Burebista includerea este undeva între 70 şi 80%, în funcţie de poziţia – încă neclară astăzi – a hotarelor nord-estice ale stăpânirii acestuia. Pentru Dacia lui Ptolemeu şi zona de majoritate etnică dacică avem o proporţie de cca. 70-80%, în funcţie de aşezarea hotarului de răsărit al Daciei pe Prut sau Nistru. Pentru Dacia imaginară avem un procent de includere în Romania de cca. 70%.
Merită observat că mult înainte de Burebista zona Carpaţilor devenise dominată de denarul roman – autentic sau imitat local – şi de mărfurile romane. Influenţa Romaniei pătrundea la sute de kilometri depărtare, zonele învecinate (pe o adâncime de cca. 100 de km sau mai mult) fiind zone în care se găseau mulţi negustori romani, aventurieri romani (foşti militari, meşteşugari etc.) care încercau să facă avere pe seama „barbarilor” etc. Sunt atestate multe cazuri în care înalţi militari şi funcţionari din zona limesului roman îşi construiau domenii dincolo de frontieră, sub conducătorii „barbarilor” sau cu totul independent. Aceste „Romanii” în miniatură erau organic legate de cultura şi civilizaţia romană.
Creştinismul de limbă latină adus de Sfinţii Apostoli şi întărit de ucenicii lor şi urmaşii acestora se va răspândi şi mai departe. Simpla comparaţie între Palestina şi puncte extreme ale propovăduirii apostolice (ca Spania şi India), ne arată puterea de răspândire a Evangheliei.
Am amintit aceste elemente deoarece ele arată faptul că zona de influenţă romană puternică trecea masiv dincolo de hotarele administrative ale Romaniei. Prezenţa denarului roman şi altor elemente de cultură materială (şi, implicit, şi spirituală) romană în nordul Daciei lui Burebista şi mai departe, la peste 800 şi chiar peste 1.000 de kilometri de hotarul (adminstrativ al) Romaniei este lămuritoare.
Mihai-Andrei Aldea
România Străveche - Ancient Romania 
Mulţumim, părinte, pentru lămuriri şi pentru hărţile mai mult decât folositoare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Domnule Mihai, de ce nu pot fi considerați patrioti cei care spun ca influenta romana? Ei menționează doar o continuitate a poporului pe meleagurile care acum se numește Romania. Cand s-a luat in discuție numele tarii una din variante a fost Dacia. Chiar tari rusi se gândeau sa ocupe tarile romane si sa le unească sub numele Dacia. Si o întrebare care si-o pun cei menționați mai sus, posibil repatriotii: Cum este posibil ca într-un scurt interval de timp sub 200 de ani un popor sa își piardă in totalitate identitatea si in alti 800 de ani sa nu isi piardă identitatea desi sunt făcute presiuni extreme? Iar eu imi permit umil sa întreb de ce nu au purtat buni noștri toga si laurii si au purtat itarii si cusmele? Va rog sa ma iertati ca am scris in foarte multele expuneri sunt 100% de acord cu dvs.
ApreciazăApreciază
După cum vedeţi, am aprobat comentariul. 🙂
1. Prima întrebare nu am prea înţeles-o. Oricum, trebuie subliniat că putem fi patrioţi informaţi sau, respectiv, dezinformaţi. În ultimul caz putem face rău cu cele mai bune intenţii. Poate că această nuanţare vă răspunde şi la întrebare (dacă o intuiesc bine).
2. Numele naţional a fost întotdeauna „Români”, iar al ţării, „România”. Discuţia despre „Dacia” a fost într-un context regional, care EXCLUDEA celelalte teritorii româneşti (Vozia, Podolia, Zaporojia, Cimeria, Bosforul Cimerian – Crimeea – în Răsărit, Panonia, Marmaţia, Dalmaţia, Iliria etc. înspre alte puncte cardinale).
3. O să răspun şi minciunii cu cei „sub 200 de ani”. Deşi, dacă citiţi cu linişte materialul meu, aveţi multe şanse să găsiţi deja adevărul.
4. Romanii nu mergeau pe stradă purtând lauri. Aceştia erau rezervaţi învingătorilor. Şi, paradoxal, reprezintă un obicei tracic, preluat de Greci, de la care l-au preluat Romanii. Lipsa lui de la Români ar trebui să ne îngrijoreze fie că mergem pe tracism sau latinism. Doar că nu lipseşte cu totul. De fapt laurul era folosit pentru cununi în sud, din anumite motive, în vreme ce în alte părţi se foloseau cununi din flori, din rămurele de stejar etc., după obiceiurile locale.
5. Toga romană este o îmbrăcăminte… etruscă. Ea este adoptată după eliberarea de sub ocupaţia etruscă, drept semn al eliberării. Şi este, multă vreme, semn al oamenilor liberi (cetăţeni) în civilie. Dar era foarte greu de purtat în zonele reci, unde se punea peste hainele obişnuite la ocazii (ca haină ceremonială). Din clipa în care cetăţenia este extinsă (212) are loc înlocuirea ei cu multe alte tipuri de îmbrăcăminte locală. Invaziile şi schimbările de modă o transformă în istorie. Nu rămâne ca haină obişnuită nici măcar în Italia.
6. Ceea ce noi numim „căciulă dacică” sau „cuşmă dacică” este, de fapt, prezentă – mult înainte de atestarea ei la Daci – la populaţii întinse din Europa în adâncurile Asiei (câteva exemple aici: https://s-media-cache-ak0.pinimg.com/236x/21/ac/22/21ac22cadde7a731e5790131865f64eb.jpg).
După atâtea răspunsuri, am şi eu o întrebare: care este deosebirea dintre un decurion şi un decan(us)? (Fără căutări pe internet… )
ApreciazăApreciază
Cu drag. Deşi probabil că voi primi mai mult insulte decât mulţumiri… După atâta îndoctrinare comunistă şi neocomunistă adevărul doare.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ştiu cum e. Mie mi-a spus odată un neo-tovarăş că ar trebui să fiu împuşcat în mijlocul capitalei pentru părerile mele anti-daciste, catalogate de el drept „trădare”.
Dacă scoatem puţin din context pilda Semnătorului ne dăm seama că unii poate nu pot fi recuperaţi; deşi suntem datori să încercăm să-i ajutăm. Important este să ajungă informaţia la cei sinceri, interesaţi de adevăr. Eu cred că mai ales pentru ei e nevoie să se facă lumină peste subiecte atât de denaturate.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Da. Cu multă răbdare.
ApreciazăApreciază
„Ea este adoptată după eliberarea de sub ocupaţia etruscă, drept semn al eliberării.”
Nu este invers? Tocmai studiez istoria artiei si in manual se subliniaza faptul ca Estrucii au fost „civilizatorii Romanilor”. Estrucii locuiind in Roma (si alte zone ale Italiei) inainte de Romani – – Romaniii au dat jos ultimul rege Estruc si i’au facut pe toti Romani –asimilare.
https://en.wikipedia.org/wiki/Etruscan_civilization
ApreciazăApreciază
Bun reportajul! Totusi, cum de poporul roman modteneste o limba latina? Care este influenta lingvistica a romanilor in Dacia? De ce scrierea slavona a fost optata pina in urma cu 200 ani?
ApreciazăApreciază
Este drăguţă această combinaţie între „Romanii erau nişte bestii” – linie a foarte multor „politic-corecţi” de astăzi – şi dorinţa disperată de a-i declara pe unii sau pe alţii „civilizatorii Romanilor”… Ar trebui să se hotărască, dragii de ei, dacă Romanii or fost civilizaţi sau ba.
Dincolo de această (auto)contrazicere hazlie a stimabililor, să observăm că cele două aspecte nu se exclud.
Faptul că Etruscii i-au atacat repetat pe Romani este bine stabilit istoric. De fapt, ca toate popoarele antice cunoscute, şi Etruscii socoteau atacarea şi cucerirea altor popoare drept ceva de laudă. Moştenirea lui Cain, aş spune eu. Imperiul Etrusc apare cu multe secole înainte ca Terra Romanorum să aibă măcar mărimea Judeţului Neamţ de astăzi. Şi îi atacă pe micii Latini – şi ca înălţime, şi ca suprafaţă a ţării – încercând să-i elimine. Latinii rezistă. Pas cu pas, Latinii ajung să fie nevoiţi să ofere ostateci şi să plătească pentru a avea pace cu Etruscii. În toate aceste frământări, care durează secole, are loc şi un amestec evident Etrusco-Latin. De la dinastia Tarquinilor şi până la preluarea elementelor vestimentare.
Dar este bine ştiut că cei care încep luptele – încheiate prin cucerirea totală a Etruscilor, care dispar din istorie – sunt Etruscii. Ei îi atacă în mod repetat pe Latini, căutând să cucerească şi desfiiţeze acel mic popor care, inexplicabil pentru ei, se încăpăţâna să reziste. Eroismul şi demnitatea Romanilor în faţa puterii etrusce este relatată în multe episoade istorice – de la cele din secolul VIII î.Chr. la cele din timpul lui Porsena sau Fabius.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Voi încerca să răspund la aceste întrebări în materialele următoare.
ApreciazăApreciază
[…] prezentat mai devreme adevărul despre suprafaţa Daciei care a făcut parte din Romania. Simpla comparaţie a hărţilor arată […]
ApreciazăApreciază
Iată, am publicat un material despre intervalul de timp al suprapunerii Daco-Romane. Vă rog să îmi spuneţi dacă vi se pare ceva neclar în prezentarea făcută (despre timpul/durata acestei suprapuneri).
ApreciazăApreciază
Nu am vrut sa supar cu ce am zis despre Estruci. Recunosc, nu stiu prea multe despre ei. Am mentionat doar ce invat acum la Istoria Artei. Estrucii sunt prezentati ca nativii Italiei – un fel de stramosi ai Romanilor. Autorii manualului nu intra in prea multe detalii. Spun doar ca au existat Estrucii, vorbesc de arta lor si apoi zic ca in secolul 5 i.Chr. regele Estruc a fost eliminat de Romani, Estrucii fiind asimilati de Romani (inclusiv arta Estruca care devina arta Romana). Nu zic de rau de Romani, insa ii prezinta ca fiind invadatorii Italiei si a altor teritorii.Desi tot ei spun ca „the Rome of King Romulus in the eight century BCE consisted only of small huts clustered together on the Palatine Hill overlooking what was then uninhabited marshland.” si „By the first century BCE, Roman control of central Italy became total”(Kleiner p.88). Pentru niste invadatori, Romanii sunt cam inceti.
–
Macar manualul spune ca Imperiul Bizantin e Imperiul Roman de Rasarit: „Historians refer to the eastern empire as Byzantium, employing Constantinople’s original name (…). The Byzantine emperors, however, did not use that term to define themselves. They called their empire Rome and themselves Romans. Though they spoke Greek not Latin, the Eastern Roman emperors never relinquished their claim as the legitimate successors to the ancient Roman emperors.” (Kleiner p.125)
–
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îmi cer scuze dacă am dat impresia că m-aş fi supărat. Nici pe departe. Doar am încercat să răspund pe scurt.
Adevărul este că a apărut o modă, foarte răspândită, de mânjire sistematică a Romanilor şi a Romaniei.
Şi aceasta se vede şi în prezentarea raporturilor Etrusci – Romani.
Etruscii NU sunt autohtoni în Italia, ba chiar sunt veniţi DUPĂ Latini.
Doar că în vreme ce Latinii fondează o mică republică ţărănească lângă Tibru, Etruscii fondează un imperiu, încercând să cucereastă toată Peninsula Italică. Una din cele mai îndârjite rezistenţe o întâlnesc tocmai din partea Latinilor. Pe care îi cuceresc oarecum – sau, mai bine zis, îi fac tributari lor – pentru aproape 200 de ani. Doar că Latinii/Romanii nu se lasă, ajung să se elibereze şi, în timp, vor ajunge ei să-i cucerească pe cuceritori.
Trist pentru propaganda actuală este că la fel s-a întâmplat şi cu alte popoare.
Galii au atacat şi învins Roma, în Peninsula Italia, ca parte a invaziilor lor. Nu Romanii s-au dus peste Gali, Galii au venit (şi) peste Romani.
Grecii au invadat Italia, mult înainte ca Romanii să intre în luptă cu ei.
Războaiele cu Ilirii au apărut în urma atacurilor piratereşti ale Ilirilor în Italia – şi asupra vaselor de comerţ romane.
Războaiele cu Cartaginezii au început în urma invaziei cartagineze în Sicilia.
Toate aceste acte sunt trecute sub tăcere – deşi sunt atestate istoric – mergându-se pe linia „Romanii sunt de vină pentru toate, Romanii sunt RĂUL”.
ApreciazăApreciază
Părinte , dar hărțile sunt egale sau nu văd eu bine ? Acelea cu Dacia sub Burebista .Nu am văzut diferențe între harta ciudată și cea presupusă a fi mai exactă .
Mulțumesc
ApreciazăApreciază
Între harta cu Dacia lui Burebista şi harta cu Dacia imaginară e o mare deosebire. Dacia imaginară e aproximativ dublă ca suprafaţă. Ungaria, prima vecină vestică a României, este împărţită în două de Dunărea de mijloc. După cum se vede, aceasta era graniţă pentru stăpânirea lui Burebista. În Dacia imaginară este cu totul inghiţită. Şi nu doar ea…
ApreciazăApreciază
Domnule autor Aldea. Dar unde vedeti dvs. un procent de 70-80 la suta din Dacia lui Burebista sa fie cucerita de Imperiul Roman ?! Pentru ca dupa hartile prezentate de dvs. , ochiometric reiese ca doar cca 25-30 la suta din teritoriu a fost cucerit… L-o lasam naiba de treaba cu dezinformarile astea pe fata… pe harta de fapt !
ApreciazăApreciază
Domnule comentator Claudiu, prima hartă prezintă ceva mai corect Dacia lui Burebista. Ceva mai corect, pentru că dovezi despre stăpânirea lui Burebista în Maramureş, Bucovina, Podolia şi alte zone nordice nu avem. Încă. Sperăm să găsim, deşi se poate să nu găsim niciodată. Poate nici nu a stăpânit acolo, nu putem avea acum o certitudine (că da sau nu). Dar chiar şi după această hartă foarte optimistă, se poate vedea că:
1. Teritoriul de apus a intrat sub stăpânire romană. Zona cu Boii şi Tauriscii, după cum se vede şi în a treia hartă din cele prezentate, a intrat în Regatul Iazigilor Metanaşti, stat clientelar roman. Excepţie fac unele teritorii nordice (despre care, de altfel, nu avem dovezi că ar fi fost stăpânite de Burebista; presupunem, optimist, că ar fi fost).
2. Teritoriile sud-dunărene au intrat sub stăpânire romană.
3. Cam tot teritoriul dintre Tisa şi Siret a intrat sub stăpânire romană, cu excepţia unor zone nordice – exact cele despre care nu ştim dacă Burebista le-a stăpânit sau nu.
4. Sudul teritoriului dintre Prut şi Nistru, apoi dintre Nistru şi Nipru, intră sub stăpânire romană în secolul I d.Chr. Nu şi nordul acestui teritoriu – iarăşi o zonă pentru care nu avem absolut nicio dovadă că ar fi fost stăpânită de Burebista.
Am folosit totuşi această hartă atât de pro-Burebista, dacă pot să îi spun aşa.
Se poate vedea limpede că Romanii au luat tot ce era la sud de Dunăre, ce era între Dunărea de mijloc şi Tisa, între Tisa, Dunăre şi Siret (cu unele lipsuri nordice) şi sudul zonei dintre Siret şi Bug.
Nu toată lumea poate citi uşor o hartă, înţeleg acest lucru. Folosiţi râurile şi fluviile drept comparaţie, după cum v-am dat exemplu. O să vedeţi că procentul de 70% este mai mult decât modest. Dacă se face o comparaţie între teritoriile clar atestate sub stăpânirea lui Burebista şi, respectiv, ajunse sub stăpânire romană, procentul este de peste 90%.
Această stăpânire a Romanilor nu a fost permanentă, a cunoscut felurite retrageri şi reveniri. Dar a fost oricum mult mai lungă decât cea a lui Burebista. Aceasta a durat cca. 10 ani. Alt adevăr trecut, de obicei, sub tăcere.
Puterea vine din adevăr, nu din născociri.
ApreciazăApreciază
Domnule comentator Claudiu, prima hartă prezintă ceva mai corect Dacia lui Burebista. Ceva mai corect, pentru că dovezi despre stăpânirea lui Burebista în Maramureş, Bucovina, Podolia şi alte zone nordice nu avem. Încă. Sperăm să găsim, deşi se poate să nu găsim niciodată. Poate nici nu a stăpânit acolo, nu putem avea acum o certitudine (că da sau nu). Dar chiar şi după această hartă foarte optimistă, se poate vedea că:
1. Teritoriul de apus a intrat sub stăpânire romană. Zona cu Boii şi Tauriscii, după cum se vede şi în a treia hartă din cele prezentate, a intrat în Regatul Iazigilor Metanaşti, stat clientelar roman. Excepţie fac unele teritorii nordice (despre care, de altfel, nu avem dovezi că ar fi fost stăpânite de Burebista; presupunem, optimist, că ar fi fost).
2. Teritoriile sud-dunărene au intrat sub stăpânire romană.
3. Cam tot teritoriul dintre Tisa şi Siret a intrat sub stăpânire romană, cu excepţia unor zone nordice – exact cele despre care nu ştim dacă Burebista le-a stăpânit sau nu.
4. Sudul teritoriului dintre Prut şi Nistru, apoi dintre Nistru şi Nipru, intră sub stăpânire romană în secolul I d.Chr. Nu şi nordul acestui teritoriu – iarăşi o zonă pentru care nu avem absolut nicio dovadă că ar fi fost stăpânită de Burebista.
Am folosit totuşi această hartă atât de pro-Burebista, dacă pot să îi spun aşa.
Se poate vedea limpede că Romanii au luat tot ce era la sud de Dunăre, ce era între Dunărea de mijloc şi Tisa, între Tisa, Dunăre şi Siret (cu unele lipsuri nordice) şi sudul zonei dintre Siret şi Bug.
Nu toată lumea poate citi uşor o hartă, înţeleg acest lucru. Folosiţi râurile şi fluviile drept comparaţie, după cum v-am dat exemplu. O să vedeţi că procentul de 70% este mai mult decât modest. Dacă se face o comparaţie între teritoriile clar atestate sub stăpânirea lui Burebista şi, respectiv, ajunse sub stăpânire romană, procentul este de peste 90%.
Această stăpânire a Romanilor nu a fost permanentă, a cunoscut felurite retrageri şi reveniri. Dar a fost oricum mult mai lungă decât cea a lui Burebista. Aceasta a durat cca. 10 ani. Alt adevăr trecut, de obicei, sub tăcere.
Puterea vine din adevăr, nu din născociri.
ApreciazăApreciază
Nu am avut rabdare sa citesc toate comentariile si raspunsurile , dar am o intrebare la care sper sa primesc un raspuns bine documentat , nu aberatii sau presupuneri , cum se face ca Dacii au renuntat la limba lor materna ( asta in conceptia ca au fost cuceriti in asa mare masura ) pana acolo incat azi unii ,, docti ,, spun ca limba noastra e o latina 100 % romanica stiut fiind faptul ca Romanii nu au stat mult timp pe teritoriul Daciei si nici nu au fost primiti cu flori cand au sosit , asta in timp ce Galii , Celtii , Triburile germanice , triburile spaniole etc .etc. si au pastrat limba ? aceste teorii cu formarea poporului Roman din contopirea Dacilor cu Romanii e o aberatie cat casa si doar niste oameni retarzi mintal poata sa o sustina
ApreciazăApreciază
Dragă „un oarecare”, acest comentariu pe care l-ai lăsat mărturiseşte despre autorul său câteva lucruri:
1. Autorul este o persoană care nu are curajul să îşi asume opiniile, ascunzându-se în anonimat. Mai trist, nu se poate abţine de la atacarea persoanei care are altă părere decât el. Regulile unui dialog demn şi util (https://mihaiandreialdea.org/2017/12/11/regulile-unui-dialog-demn-si-util-oxford-1890/) prevăd că atacul la persoană NU este argument şi îl descalifică pe cel care îl face. Întrebările şi (contra-)argumentaţiile NU câştigă nimic prin folosirea unor termeni direct sau vag insultători. Dimpotrivă, pe de-o parte sabotează dialogul, pe de alta îl fac de ruşine pe cel care le foloseşte. Şi dovedesc fie lipsa de bun-simţ, fie lipsa de argumente, fie lipsa de bun-simţ şi argumente.
Insultele aruncate de autorul acestui comentariu constituie o formă de atac la persoană. Şi fac necesară această discuţie ad personam ce altfel nu ar fi avut loc.
2. Nu există niciun specialist – doct sau nu – care să spună că „limba noastră e o latină 100% romanică”. În sine, propoziţia este ineptă. (a) Limbă latină sau limbă romanică sunt sinonime. (b) Limba română este o limbă latină, dar NU o limbă „100%” latină. Singura limbă 100% latină este latina. Orice alt idiom derivat din latină, de la sardă la romanşă, se deosebeşte de latină într-un anumit procent, mai mare sau mai mic, atât la nivel de vocabular cât şi la nivel de gramatică. Dacă nu s-ar deosebi, nu ar fi altă limbă, alt idiom, ci ar fi pur şi simplu latină. Prin urmare, propoziţia este cu totul străină realităţii.
3. Afirmaţia „ştiut fiind faptul că Romanii nu au stat mult timp pe teritoriul Daciei” ţine exclusiv de o propagandă fanatică anti-românească. Lămurirea subiectului s-a făcut pe site-ul România Străveche, link-uri utile fiind:
https://mihaiandreialdea.org/2019/04/09/cand-au-venit-si-cand-s-au-retras-romanii-din-dacia-i/
https://mihaiandreialdea.org/2019/04/10/cand-au-venit-si-cand-s-au-retras-romanii-din-dacia-ii/
https://mihaiandreialdea.org/2017/12/29/retragerea-aureliana-intre-minciuna-si-adevar/
https://mihaiandreialdea.org/2017/07/28/ducii-din-dacia-nord-dunareana-in-secolele-ix-xi/
4. „Galii, celţii, triburile spaniole” constituie de fapt aceeaşi etnie, de obicei cunoscută sub numele de Celţi. Galii constituie o variantă regională a Celţilor (precum Dacii a Tracilor); evident, din Galia (astăzi, Franţa). „Triburile spaniole” erau în cea mai mare parte aşa-numiţii Celto-Iberi. Atât Celţii din Italia, Raetia (Elveţia), Noricum (Austria) şi Panonia (Ungaria), cât şi cei din Galia (Franţa), Iberia (Spania+Portugalia), provincia Britania (Anglia) sau Ţările de Jos (Benelux) au fost romanizaţi. Stăpânirea romană asupra unor triburi germanice nordice a fost mereu de scurtă durată (aproximativ între 20 şi 50 de ani). A adus totuşi o puternică influenţă romană în zonele respective (pe care arheologii şi turismul din Germania o valorifică şi astăzi). Germanii care au invadat şi au cucerit Italia, Franţa şi Spania au fost latinizaţi.
Ca urmare, afirmaţia că aceste două naţionalităţi şi-au păstrat limba sub stăpânire romană este doar o fantezie propagandistică.
5. Limba română foloseşte o serie de acorduri gramaticale ce îi dau o mare frumuseţe. Fraza ” aceste teorii cu formarea poporului Roman din contopirea Dacilor cu Romanii e o aberatie cat casa si doar niste oameni retarzi mintal poata sa o sustina” este de un agramatism crunt, încălcând repetat aceste acorduri. Dacă spunem „aceste teorii” ori spunem „sunt o aberaţie”, ori dovedim că nu stăpânim nici măcar limba română – cu atât mai puţin istoria românească. Dacă spunem „aceste teorii” şi „nişte oameni” ori spunem „pot să le susţină” ori dovedim că nu stăpânim nici măcar limba română – cu atât mai puţin istoria românească.
Evident, înainte de a arunca ironii şi insulte este absolut necesar să stăpânim subiectul şi, se înţelege de la sine, limba noastră maternă.
Este cel puţin trist ca cineva să pretindă că este patriot deşi nu cunoaşte limba română nici măcar la nivel elementar.
ApreciazăApreciază
Dar o hartă de’a lui Ptolemeu din anii Imperiului Getic al Lui Boerobiseto aveți? Pentru că dacă nu aveți, înseamnă că vorbim doar de Dacia Romană….Nici măcar de’a lui Daci Balo.
Priviți hărțile lui Pomponius Mela din anii 43 î.Hr. pe care nu apare nici Dacia.
Așadar trebuia să vă intitulați eseul Dacia Închipuită, pentru că nu există nici un document de dianinte de anul 106 că vreu regat de la nordul Dunării s’a numit vreodată ”Dacia”….
Nu mai manipulați !
ApreciazăApreciază
Ce înseamnă amatorismul ce se supraestimează!
Nu am cum să am o hartă a lui Ptolemeu „din anii Imperiului Getic al Lui Boerobiseto” pentru că:
1. Nu există nicio hartă a lui Ptolemeu care să se fi păstrat.
2. Prima hartă aşa-zisă a lui Ptolemeu este o reconstituire bazată pe „Geografia” acestuia şi realizată la o mie de ani după Ptolemeu în Imperiul Roman de limbă greacă.
3. Geografia lui Ptolemeu descrie lumea aşa cum era în vremea lui (secolul al II-lea după Christos).
4. Nu există atestat în sursele antice vreun „Imperiu Get”.
5. Nu există atestat în sursele antice vreun „Boerobiseto”.
6. Sursele antice atestă un Burebista, respectiv „Βυρεβίστας” [Burebistas] ori „Βοιρεβίστας” [B(o)irebistas], după Ptolemeu, respectiv „Buruista” după Iordanes. Nici vorbă de „Boerobiseto”, o formă născocită de cineva care nu cunoaşte nici idiomurile greceşti antice, nici pe cele latine. (A se vedea, pentru comparaţie, discuţia „Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice” de Vasile Pârvan; deşi veche, este net superioară textelor dacomane, getomane sau tracomane de astăzi. Cel puţin autorul cunoaşte foarte bine câteva limbi, inclusiv latina şi greaca veche.)
7. Nu există atestat în sursele istorice vreun împărat al Geţilor.
8. Burebista este denumit „cel dintâi şi cel mai mare dintre regii din Tracia” (inscripţia dedicată lui Acornion), este denumit „socius et amicus populi Romani”. Burebista este descris ca un invadator get care a supus pentru puţină vreme neamurile învecinate (Strabon) şi care a conduse campanii de jaf în multe teritorii învecinate (Strabon). Dar nu este descris ca „rege al Geţiei” sau „rege al Geţiei”, cu atât mai puţin ca „împărat” sau conducător de „imperiu”.
Dincolo de aceste aspecte, esenţial este faptul că discuţia se referă la noţiunea de „Dacia” şi felul în care este ea înţeleasă şi folosită, respectiv la cât din aceasta a devenit romană. Termenii eventual folosiţi (sau nu) pentru respectivul teritoriu în alte epoci NU fac parte din această discuţie. De exemplu, nu am discutat despre denumirile pre-indoeuropene ale teritoriului (dinainte de invaziile care vor duce la etnogeneza tracică). Ca alt exemplu, nu am discutat aici nici denumirea de Goţia, folosită secole de-a rândul. Nici despre denumirea de România sau Ţările Române. Etc. De ce? Pentru că subiectul este altul.
ApreciazăApreciază